ATENŢIE / CNSAS albeşte dosarul lui Gelu Voican Voiculescu

Vă mai aduceţi de Gelu Voican Voiculescu? După douăzeci de ani, băieţii de la CNSAS s-au gândit că este bine să-i dea o patalama pentru bună purtare, deşi dosarul de la Securitate nu este chiar aşa curat. Problema este cum o vor face să dea bine la public şi să nu iasă cu scandal. Care credeţi că este problema? Cum să prelucreze stenograma şedinţelor în care s-a discutat dosarul Voiculescu, pentru a nu respira foarte multe informaţii la public. În câteva zile, adeverinţa cu preambul va fi afişată pe site-ul CNSAS. Atenţie, cazul merită urmărit! Sunteţi pe recepţie?

Indemnizatia pentru mame scade cu 15%

În câteva minute primul-ministru, însoţit de de preşedinţii celorlalte partide din arcul guvermanental, va anunţa măsurile ce vor fi cuprinse în acordul cu FMI:

- pensiile vor scădea cu 15%
- pensia minimă va rămâne 350 de lei
- indemnizaţia pentru mame va fi redusă cu 15%
- în scrisoarea de intenţie se va preciza că măsurile vor avea un caracter temporar până la 31 decembrie
- salariile bugetarilor scad cu 25%

- pensiile revolutionarilor scad cu 15%

Dan Bittman: “Mesajele populaţiei sunt foarte vizibile şi din ce în ce mai violente”

@ “Oamenii pe stradă mă percep ca Dan Bittman, solistul de la Holograf şi nu consilierul ministrului Vlădescu”
@ “Mesajele populaţiei sunt foarte vizibile şi din ce în ce mai violente”

@ "Imi donez salariul pentru că nu vreau să încarc bugetul
@ “Cred că ne-am întins prea mult faţă de cât puteam noi, ni s-a părut că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior şi uite că nu e chiar aşa”
@ „Ştiam de măsurile de austeritate de câteva luni, nu le-am aflat de la televizor”
@ “Există două variante: între a nu primi nimic şi a primi ceva, cred că prima variantă se exclude”
@ “ Munca mea la Ministerul de Finanţe a însemnat în toate lunile acestea a ajuta nişte cazuri extreme”
@ „Părinţii mei vă daţi seama că nu sunt foarte veseli”
@ „Mi-ar fi părut bine ca ziarişti sau oameni de presă să-şi petreacă câteva luni în interiorul unui minister”

Cum au fost primele luni în postura de consilier al ministrului de Finanţe Sebastian Vlădescu?

Munca mea concret a însemnat în toate lunile acestea a ajuta nişte cazuri extreme, începând de la un copil care trebuia operat în Germania, o fetiţă care a luat în Italia cu notă maximă la Conservator la secţia pian, a intrat acolo şi nu avea cum să se întreţină pentru că mama era bolnavă de cancer, doi fraţi orfani care învăţau bine şi nu aveau cum se întreţină la şcoală pentru că şi mătuşa era bolnavă de cancer. Mie mi se aduc asemenea cazuri, iar eu îmi donez salariul pentru că nu vreau să încarc bugetul, să se creadă că am vreun gând ascuns sau că stau pe banii poporului acolo. Cam asta este concret ce fac, iau cazuri sociale extreme şi mă ocup de ele. Mi se aduc în fiecare lună câteva şi împreună cu o doamnă din Minister, selectăm aceste cazuri.

Cetăţenii vă percep drept consilierul ministrului Vlădescu?

Nu, nu cred. Cel puţin poate aşa între prieteni, dar oamenii de pe stradă mă percep încă aşa ca şi Dan Bittman, cel care este încă solistul formaţiei „Holograf”. Trebuie să facem o distincţie, ce se înţelege prin consilierul personal al cuiva. Nu sunt în legătură directă cu hotărârile care se iau, hotărârile le iau politicienii. Noi, consilierii, nu suntem nici politici, nu suntem înrolaţi în vreun partid, nu suntem nici funcţionari publici cum s-a spus. Sunt angajat contractual, ca şi consilier personal al unui ministru poţi eventual să-ţi dai cu părerea pe diverse situaţii, dar nu sunt eu omul de decizie acolo.

Aţi transmis mesajele populaţiei către Guvern?

Nu cred că trebuie să faci un mare efort să vezi cum reacţionează populaţia la măsurile de austeritate. De multe ori, şi ăsta cred că este unul dintre motivele pentru care domnul Vlădescu m-a rugat să vin alături de domnia sa, de multe ori din afara sistemului vedem lucrurile altfel. Multe lucruri pe care poate unii politicieni nu le spun sau unora le este greu să le spună, dar odată ajuns în interiorul sistemului îţi dai seama cum a fost clădit, dacă este bine sau nu, dacă măsurile sunt bune sau nu. De aceea, este o altă imagine din interior decât din exterior. Mi-ar fi părut bine ca să fiu sincer, ca ziarişti sau oameni de presă să-şi petreacă câteva luni în interiorul unui minister, ca să vadă cum se iau deciziile, care sunt problemele reale ş.a.m.d. . I-ar fi ajutat foarte mult în munca lor.

S-a schimbat ceva optica ministrului Vlădescu după ce v-a consultat?

Ministrul este un om foarte echilibrat, care ţine cont de părerile tuturor. Este pus într-o situaţie de economist de a lua hotărâri care nu întotdeauna sunt cele mai plăcute. De aceea, n-aş vrea să fiu în pielea unor miniştri în vremurile acestea pentru că nu este uşor să faci aceaste tăieri de salarii, pensii ş.a.m.d., mai ales în condiţiile în care România nu este singură, nu este de capul ei şi este într-o structură mondială care impune anumite reguli.

Aţi fost informat despre măsurile de austeritate din Minister sau le-aţi aflat de la televizor?

Eu ştiam de măsurile acestea din interior pentru că eu merg zi de zi acolo, iar lucrurile acestea normal se discută. Sunt în discuţie de câteva luni de zile şi se caută cele mai bune soluţii pentru a putea ieşi din marasmul acesta. În Ministerul de Finanţe sunt specialişti de marcă zic eu şi nu vreau să perii pe nimeni. Este ceea ce am constatat cu ochii mei în puţinele luni de când sunt acolo.

Colegii de breaslă sau rudele au venit la dvs pentru a se plânge de problemele cu care se confruntă?

Toţi ne plângem. Înainte de a fi consilier, am şi eu părinţi, o meserie care nu a fost printre cele mai drăguţe în ultima vreme şi bine organizate şi plătite nu mai spun. În fine, a trebuit să mă descurc şi eu cum s-a descurcat o ţară întreagă, să nu credeţi că mie mi-a fost uşor. Colegii mei sunt primii care îmi spun ce se întâmplă, multe lucruri care ţin de legi sau hotărâri şi decizii ale atâtor Guverne care au fost, care nu sunt toate în regulă în ceea ce ne priveşte pe noi artiştii. Nimănui nu-i place să-i scadă veniturile, nimănui nu-i place să fie în nesiguranţă. Cred că ne-am întins prea mult faţă de cât puteam noi, ni s-a părut că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior şi uite că nu e chiar aşa.

Părinţii dvs ce v-au spus?

Părinţii mei, după zeci de ani de muncă, mama medic, tatăl inginer au exact aceleaşi pensii şi au dus-o foarte rău la început după Revoluţie şi a trebuit să-i ajut. Părinţii mei vă daţi seama nu sunt foarte veseli. Există două variante: între a nu primi nimic şi a primi ceva, cred că prima variantă se exclude. S-ar putea ca situaţia României să ne ducă să nu mai avem atâtea opţiuni în ultima vreme pentru că s-au consumat nişte bani pentru că a fost şi este în continuare o risipă uriaşă. S-ar putea să fie timpul să restructurăm un sistem greoi, păgubos.

Sunteţi mulţumit de activitatea dumneavoastră?

Din punctul meu de vedere pentru ce am fost chemat acolo am reuşit, ba chiar mai mult, pentru că nu mă limitez doar la a aduce nişte mesaje, acesta este un lucru simplist. Mesajele sunt foarte vizibile şi din ce în ce mai violente. Nu este doar acesta rolul meu acolo. Încerc să ajut pe cât posibil oameni cu probleme în timpuri grele. Chiar dacă nu sunt aşa vizibil ca atunci când apar pe scenă, eu cred că prin lucrurile pe care le-am făcut până acum, ajutând oameni pe care nu i-am cunoscut şi nu ştiu dacă o să-i cunosc vreodată, eu cred că am fost util. Cea mai mare satisfacţie este că am putut ajuta acele cazuri speciale şi faptul că mi-am dorit foarte mult să văd ce se întâmplă în interior. Este foarte uşor să vorbeşti în necunoştinţă de cauză, iar domnul Vlădescu mi-a dat şansa să văd cu ochii mei din interior ce se întâmplă cu acest sistem.

Cum aţi caracteriza relaţia pe care aţi avut-o cu ministrul Vlădescu?

Este o relaţia amiabilă, foarte bună. Nu trecem niciunul linia peste îndatoririle ce ne revin. Nu pot să-mi permit să-i spun lucruri pe care le ştie mai bine decât mine, la fel şi el îmi respectă părerea, ţine cont câteodată de ea, dar el este cel care ia hotărârea până la capăt.

Free Mircea!

Senatorul Cătălin Voicu, judecătorul Florin Costiniu şi oamenii de afaceri Costel Căşuneanu şi Marius Locic au fost trimişi în judecată de procurorii DNA pentru trafic de influenţă, fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la trafic de influenţă şi, respectiv, cumpărare de influenţă – Mediafax.

Ce ne spun nouă procurorii? Că Mircea Geoană şi soacra sa au scăpat tura asta, deşi au dat cu subsemnatul pe la DNA în cazul Voicu. Baietii de la partid anuntasera deja ca, daca te vad in instanta, te rad din fruntea Senatului si iti iau casa. La noapte, poţi să dormi liniştit, mâine, nu se ştie!

Ce au cautat Vuitton, Nardin, Breitling şi fostul soţ al Mihaelei Rădulescu la mitingul antisărăcie?

Luis Vuitton, Breitling, Ulysse Nardin şi Elan Schwartzenberg şi-au dat întâlnire la mitingul din Piaţa Victoriei. Cum era de aşteptat, s-au înţeles destul de bine şi s-au apărat unii pe alţii. Vuitton l-a apărat pe Breitling pentru a nu fi linşat, iar Ulysse Nardin ne-a spus că a dorit să dea şi el o mână de ajutor, aşa în spirit de solidaritate. Dacă nu îi cunoaşteţi pe cei trei prieteni de lux, vă spun că unul este reprezentantul Mogulului Felix, celălalt este paratrăznetul PDL, iar ultimul dirijează Kiseleff-ul. Schwartzenberg rămâne fostul soţ al Mihaelei, doamna de aur din Monaco. Să trăiţi bine! Superb protest!

Cum plagiază cei de la Libertatea

Dragi colegi de la Libertatea,

Mă bucur că îmi citiţi articolele şi chiar vă inspiră. Nu a fost în intenţia mea să scriu materiale pentru tabloide, dar se pare că v-am făcut pentru o zi viaţa mai uşoară. Nu a fost nevoie să vă băteţi căpşoarele, să culegeţi informaţii sau să daţi măcar un telefon.Pur şi simplu aţi copiat.

Dovada: articol apărut în ziarul „Puterea” în 14 mai

http://www.puterea.ro/news1897/Cum-traiesc-criza-pensionarii-Iliescu-si-Constantinescu.htm

Libertatea din 15 mai ne informează că:

http://www.libertatea.ro/stire/iliescu-ars-cu-2-225-de-lei-la-buzunar-288033.html

Nu îl cunosc pe Dan Grossu, după cum probabil nici el nu mă cunoaşte. Ce părere aveţi, miroase a plagiat?

P.S. Poza cu preşedintele Emil Constantinescu a fost făcută cu ocazia lansării ziarului Puterea.

1 MAI mafiot ca altul

A fost odată FSN. Din el au plecat Petre Roman şi Traian Băsescu şi s-a născut PD, apoi Meleşcanu a fugit cu Alianţa pentru România şi a trântit-o în curtea liberalilor. De 1 Mai, generalul Gabriel Oprea este autorul celei de-a treia mari schisme faţă de Ion Iliescu şi PSD, prin moşirea Uniunii Naţionale pentru Progresul României. Rămâne totuşi întrebarea: unde este acum Mafia? La Marian Vanghelie şi PSD, lângă Gabriel Oprea şi UNPR sau sub comanda lui Traian Băsescu?

Ziua Muncii. Vreme frumoasă în Bucureşti, ca de altfel şi în restul ţării. Numai bună de mărşăluit. Vestea rea era că micii şi berile de altădată au fost închise cu lacăt, pe motiv de criză. Plus ordin de la partid, că, deh, cică nu dau bine la popor. Înainte de Revoluţie, de pe marile platforme industriale, oamenii erau luaţi pe sus pentru a-şi exprima iubirea faţă de conducătorul iubit şi partidul suprem. Azi, atitudinea lor a devenit una mercantilă. Cine dă bani, acela are manifestanţi. Reţeta este destul de simplă. Două ore de stat în soare, trei scandări chinuite executate la comanda organizatorilor, un marş de câţiva kilometri, totul contra cost. Nimic nu se face fără bani. Asta au învăţat şi politicienii, care ştiu că, pentru a da bine la televizor, trebuie să scoată “caşcavalul”. În rest, oamenii simt aceeaşi lehamite şi dezgust pentru partide, dar rămân cu senzaţia că i-au păcălit şi au obţinut ceva de la ei.

Bătălia Oprea–Vanghelie

Marian Vanghelie a trebuit să-şi apere onoarea anul acesta în faţa rivalului Gabriel Oprea. În urmă cu un an se băteau pentru şefia Ministerului de Interne şi dosarele serviciilor secrete. De Ziua Muncii s-au întrecut în manifestanţi. Lăsat fără muniţie de Victor Ponta, care i-a interzis să scoată la înaintare grătarele cu mici şi butoaiele cu bere, primarul “care este” a trebuit să caute altă găselniţă. Crescut pe maidanele din Ferentari, Vanghelie a înţeles că românului îi place să danseze şi pe burta goală. A organizat un fel de nuntă, în care organizatorul dă şi darul, dar este fericit că au venit nuntaşii. Şi s-a pus pe treabă. O agenţie de recrutare a trimis la locul faptei câteva mii de copii, dispuşi să facă pe voie “jupânului”. Suma, un fleac. Promoţie, nu altceva – 40 de lei. Cu banii daţi la final. “Am primit un sms în care mă anunţau să vin la Muzeul Antipa. Ne dau 40 de lei. Aşteptăm la final banii. Dacă vreţi, mergeţi să vă înscrieţi pe listă! E o doamnă mică cu o listă. Căutaţi-o”, ne-au spus fără nici o rezervă tinerii plantaţi de Vanghelie. “Nu o să votez în viaţa mea PSD”, se plângea o tânără care abia se mai ţinea pe picioare din cauza soarelui. Vinovat pentru aranjament era prietenul, pus pe căpătuială. De la Sectorul 1, un domn aflat într-o stare incertă se lăuda că a primit 30 de lei de dimineaţă pentru marş. Traseul stabilit de organizatori a fost între Arcul de Triumf și Piaţa Victoriei. I-au dat cu flit lui Vanghelie: Mircea Geoană, Victor Ponta, Ion Iliescu şi Adrian Năstase, care au preferat să petreacă în alte zone. În faţa Guvernului, muzica lui Vanghelie a trezit lumea la viaţă. “Un pinguin conduce o ţară/ În faliment câte-un pic, pic, pic/ Un pinguin pus a patra oară/ Să ne conducă aşa mic, mic, mic/ Un pinguin ce conduce Guvernul/ Şi totul merge greu, greu, greu/ Un pinguin ce-aduce infernul/ Dar care se crede zmeu, zmeu, zmeu/ Un pinguin conduce o gaşcă/ Ce n-are deloc spor, spor, spor/ Era mai bine pe vremea lui Ceaşcă,/ Acum e ca dracu, să mor, mor, mor”, răsuna puternic din boxe, la intervale repetate. După discursul jupânului Vanghelie, lumea a părăsit grăbită Piaţa. Tocmai făcuseră rost de bani pentru vreo zece mici şi patru beri.

UNPR, lansat cu “Evenimentul zilei”

Dacă aplaudacii PSD au părăsit Piaţa Victoriei în jurul orei unu, cei ai lui Gabriel Oprea se strângeau în Piaţa Revoluţiei. Un necunoscător ar fi putut jura că mitingul doar s-a mutat la câteva bulevarde distanţă. Aceleaşi feţe apatice aduse cu autocarele din judeţele limitrofe, îmbrăcate cu tricouri roşii pentru a da bine la televizor. Câteva mii şi aici, la fel ca la Vanghelie. Suma puţin diferită – 30 de lei. Atmosfera în ţarcul amenajat de organizatori a fost una specifică unităţilor militare, semn că se aflau într-un partid condus de generali. Se intra doar pe bază de invitaţie, iar toţi erau verificaţi pe baza seriei de buletin. “Am venit pentru bani. Nu mă interesează cine sunt ăia”, ni s-a destăinuit o bătrânică îndrumată de organizatori spre zona sa. “Am primit ordin de la serviciu să fim aici. Şefii sunt cu ochii pe noi. Ne-au înscris şi în partid”, ne-au povestit câţiva participanţi cum au ajuns la miting. Cei de aici nu sărbătoreau doar 1 Mai muncitoresc, ci şi lansarea partidului generalului Oprea - Uniunea Naţională pentru Progresul României. Fondul portocaliu pe care era scris numele viitoarei formaţiuni politice, dar şi bannerele cu aceeaşi nuanţă au lăsat loc la interpretări. “Sunt oamenii lui Băsescu, toată lumea ştie”, ne-a explicat un participant. Pentru a nu lăsa loc de vreu dubiu, organizatorii au împărţit gratuit câteva mii de numere ale ziarului “Evenimentul zilei”, pentru care generalul Oprea dăduse un interviu de două pagini. Mai mult, pe o altă jumătate de pagină trona reclama noului partid. Semn că au apus vremurile în care era numit de Traian Băsescu drept “şeful personal al mafiei lui Adrian Năstase”. Şi look-ul pregătit de strategii UNPR a fost unul pregătit special. Cum disciplina în noul partid este la loc de cinste, toţi cei care au urcat pe scenă au fost îmbrăcaţi la costum, cu cămaşă albă şi fără cravată. Deşi era anunţat ca un show de zile mari, care urma să dureze câteva ore, evenimentul s-a stins rapid după discursurile lui Cristian Diaconescu, Gabriel Oprea şi Marian Sârbu. Sindicaliştii cu care se lăudau cei de la UNPR au fost prezenţi doar printr-o scrisoare trimisă de preşedintele CNSRL-Frăţia, Marius Petcu.

Final la Casa Armatei şi la Capşa

Bucuros că a reuşit să dea o palmă celor care nu îl credeau în stare să strângă câteva mii de oameni anul acesta, Marian Vanghelie s-a retras să petreacă la Casa Capşa. După ce au plecat din Piaţa Revoluţiei, liderii UNPR au mers pe jos câteva sute de metri, retrăgându-se la Cercul Militar Naţional. Acolo s-au felicitat pentru lansarea oficială a noului partid şi şi-au spus primele impresii despre viitorul politic al acestei formaţiuni.

Ponta, retras la Lupeni

Preşedintele PSD a preferat să se disocieze de Marian Vanghelie şi a petrecut ziua de 1 Mai pe Valea Jiului, participând la un miting de protest la Lupeni. Pesediştii cârcotaşi au remarcat totuşi prezenţa redusă, Ponta strângând în jurul lui vreo patru sute de „mitingişti”. „Cam puţin pentru un preşedinte de partid care vrea să fie şi preşedinte de ţară”, a fost opinia colegilor de partid. Pentru a se revanşa, Ponta a pregătit ieri un show, în curtea din Kiseleff. A pus filialele locale să-i aducă drept ofrandă câteva sute de tineri, cărora le-a înmânat cardul de membru simpatizant al PSD. Apoi s-a pus în fruntea lor şi a mărşăluit către Palatul Parlamentului, fericit că a schimbat faţa partidului, care a renunţat la mici şi la bere.