La opt luni după alegerile prezidenţiale, Victor Ponta îi trimite la Palatul Cotroceni pe toţi românii care l-au votat pe Mircea Geoană pentru a se închina în faţa lui Traian Băsescu. Au fost nişte proşti, manipulaţi în cel mai ordinar stil şi pentru asta trebuie să-şi ceară scuze în faţa preşedintelui.
Ponta recunoaşte ca un complice, care deconspiră faptele fraţilor de arme, dar nu şi pe ale sale, că decizia în PSD era luată 100% de moguli. Meritul preşedintelui Băsescu este acela că a reuşit să-i învingă de unul singur pe oamenii răi, care erau la un pas să pună mâna pe bogăţiile ţării. Drept urmare logică, procurorii ar trebui să descindă în forţă în Kiseleff pentru a le pune cătuşe pesediştilor acuzaţi de minţirea deliberată a cetăţenilor sub presiunea mogulilor. Preşedintele PSD nu trebuie să uite că majoritatea vicepreşedinţilor de anul trecut se află şi astăzi în aceleaşi funcţii. Deci, să închidă prăvălia corupţiei!
Dar unde a fost Victor Ponta în acea perioadă? Ducea un război de gherilă precum Che Guevara, era vreun disident? Sau a fost părtaş la toate aceste ilegalităţi. A participat la şedinţele conducerii PSD în vremea mandatului lui Geoană fără să scoată un sunet despre nemerniciile ce se petrec în interior. Deciziile au fost transpuse mai apoi în Guvern, unde inocentul pesedist era uns de Mircea Geoană ministru pentru Relaţia cu Parlamentul. În timpul campaniei prezidenţiale, acelaşi personaj devine purtătorul de cuvânt al lui Mircea Geoană. De trei ori Geoană. În partid, la Guvern, în campanie. Nicăieri Ponta.
Credibilitatea şi responsabilitatea reprezintă atuurile omului politic. Cum se poate prezenta Victor Ponta în faţa oamenilor, după ce i-a minţit nonşalant în timpul campaniei prezidenţiale doar pentru că se visa ministrul Justiţiei. De ce nu le-a spus despre moguli şi PSD? De ce nu l-a întrebat pe socrul său, Ilie Sârbu, cine a făcut alianţa PSD-PDL, mogulii sau el cu Băsescu? Arogant, dar infantil, Victor Ponta a dorit să-l pleznească pe Mircea Geoană şi să-i arate cât este de puternic. Totul pentru satisfacerea propriului orgoliu. Însă în politică, fiecare lovitură trebuie cântărită pentru că se poate întoarce ca un bumerang împotriva ta.