duminică, 5 decembrie 2010

“Mihaela, dragostea mea”, Kiseleff, Moş Nicolae şi Carol I


Nu este o poveste cu zâne şi moşi care coboară pe horn să îţi aducă bunătăţi. Legătura dintre toate aceste cuvinte este Mircea Geoană. Omul care în urmă cu fix un an - 6 decembrie 2009, ora 21.00, dădea interviuri la televizor în calitate de preşedinte al României. „ Mihaela, dragostea mea”, a devenit între timp cea mai ironizată declaraţie de iubire. Dimineaţa următoare avea să afle că moşul i-a adus cadoul doar pentru câteva ore şi că istoria sa se termină aici. Însă, omul nostru se chinuie să stea în picioare, deşi a trăit un moment care sigur a lăsat urme în psihicul său.
M-am uitat pe blogul său şi am descoperit că vrea să îi calce pe urme lui Carol I. Pentru cei care nu ştiu, Carol I a fost regele cu cea mai lungă domnie din istoria românilor, 48 de ani, 1866-1914, iar de numele său se leagă Independenţa şi statul român modern. Da, o domnie mai lungă decât a lui Ştefan cel Mare, care a stat pe scaunul Moldovei 47 de ani, 1457 – 1504.

„Pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, Carol I, unul dintre marii modernizatori ai Romaniei, marturisea intr-o scrisoare adresata tatalui sau ca isi doreste ca Romania sa ajunga « o Belgie a Dunarii de Jos ». In momentul in care descria aceasta speranta, se afla dincolo de jumatatea unei domnii care a cunoscut la fel de multe realizari ca si esecuri si conducea o tara in care decalajele dintre realitatile romanesti si cele ale lumii dezvoltate erau semnificativ mai mari decat cele actuale. Nu era roman, prin nastere si cultura, dar avea mai multa incredere in romani si in posibilitatile acestei tari decat multi dintre romanii de astazi care, totusi, au o sarcina mai putin dificila decat cea pe care si-o propusese primul rege al Romaniei.
“Astazi cred ca este mai realist sa ne propunem ca Romania sa ajunga o economie si o tara dezvoltata pe baza resurselor intelectuale nationale si a proiectului european, asa cum au reusit sa fie declarate anul acesta de catre OECD Polonia sau Cehia. Acesta este Proiectul pe care Comitetul National pentru Dezvoltare il propune : un plan de actiune concret, convenit de catre toti actorii din societate si cu partenerii nostri externi, pe termen scurt si mediu, cu politici si resurse identificabile, care sa aduca Romania din statutul actual de tara emergenta in cel de tara dezvoltata.”
Citatul este extras dintr-un discurs al lui Mircea Geoană, de vineri, cu ocazia lansării forului pe care îl prezidează: Comitetul Naţional pentru Dezvoltare. Un fel de for al specialiştilor, care va propune strategii pentru scoaterea ţării din criză. Deci, Mircea Geoană după ce nu a reuşit să fie preşedinte, se joacă de-a regele. Şi nu unul oricare.
Faptul că Mircea Geoană nu vrea să recunoască că a fost învins, reiese şi din adresa pe care o dă simpatizanţilor săi, care vor să-l contacteze: Kiseleff, nr. 10. Pentru cei care nu ştiu, aceasta este adresa sediului central al PSD, unde câinii lăsaţi liberi de Victor Ponta nu mai vor să simtă miros de Geoană. Deci Mircea, între moşi, dragoste, Kiseleff şi regi, încearcă să fii tu! Măcar pentru o zi, fără să te gândeşti ce vor ceilalţi. Iar dacă te sună Vântu, aruncă telefonul pe geam!

joi, 2 decembrie 2010

Mi-e greaţă şi nu sunt însărcinat


De ce să mă aştept la ceva bun de la Emil Boc, când o femeie, mamă a doi copii, poate gândi în felul ăsta? Numele ei este Maria Barna, deputat, sindicalist, preşedinta organizaţiei de femei a UNPR. Iată ce spune personajul nostru despre concediul parental:

“Cei de la UNPR nu au ştiut nimic până acum, nu ni s-au adus la cunoştinţă deciziile luate pe acest subiect. Tot ce ştim, am aflat de la televizor. Aceste măsuri trebuiesc supuse atenţiei publice, trebuie analizate costurile cu grijă, deoarece aproximativ 60% din mame au acel venit minim de 600 de lei. Nu cred că se va lua o decizie rapidă pe această temă. Dar categoric femeile din UNPR vor respinge ideea micşorării indemnizaţiei. Interesantă mi se pare propunerea UDMR, de păstrare a concediului de 2 ani, dar cu plafon fix. O altă propunere, din punctul meu de vedere, ar fi să se păstreze o parte din salariu de-a lungul timpului, pentru concediul parental. Aşa fiecare are pentru concediu cât şi-a pus deoparte”.

Ce ne spui tu aici femeie? Că habar nu ai ce se întâmplă cu viitorul mamelor şi copiilor din ţara asta, dar eşti la guvernare, că respingi micşorarea indemnizaţiei, dar îţi place propunere UDMR (care vrea plafon fix de 1500 sau 1000 de lei). Adică vrei ca indemnizaţia să rămână la fel, dar să se modifice, să fie plafonată, dar să se ţină cont de venituri? Tu spui că decizia nu se va lua rapid, dar Botiş anunţă că până luni se va lua o hotărâre? Ce vrei de fapt?

Nu ţi-e ruşine să apari cu o astfel de declaraţie? Să îţi aduc aminte ce scrie în “programul politic” al partidului din care faci parte.


“UNPR se adresează tinerilor, care au nevoie de îndrumare la început în viaţă, familiilor tinere, care au nevoie de sprijin pentru a-şi creşte copiii şi a se realiza din punct de vedere profesional, generaţiilor active pentru care statul nereformat este adesea un obstacol în împlinirea personală. UNPR propune un program amplu de dezvoltare a sistemului public de îngrijire şi educare a copiilor cu vârsta între 3 luni şi 7 ani.”

Citeşte asta de cinci ori pe zi înainte de a mai scoate un cuvânt! Scrie apoi de zece ori şi gândeşte-te: „merit eu să fiu în Parlament sau sunt o incompetentă care linge blidele generalului”.

miercuri, 1 decembrie 2010

Exclusiv/ În PSD se cere capul lui Gabriel Oprea

Parada militară organizată la Arcul de Triumf cu ocazia zilei naţionale, unde premierul Emil Boc a primit onorurile în locul lui Mircea Geoană, i-a enervat la culme pe pesedişti. Printre vinovaţii descoperiţi de PSD se numără şi ministrul Apărării, Gabriel Oprea, cel care a pus în scenă întregul spectacol. Dacă Victor Ponta s-a rezumat să spună că România „nu are un ministru al Apărării”, ci doar un „trădător”, socrul său, Ilie Sârbu, a cerut demisia ministrului Oprea. Interesant, este faptul ca generalul i-a botezat băiatul preşedintelui PSD din prima căsătorie, pe Andrei Ponta. Naşule, ai grijă ce face finu!

România - ţara lacrimilor îngheţate

Nu ştiu cum aţi sărbătorit voi ziua Naţională a României, dar eu am fost la muncă. Am descoperit surprins că, în această zi specială, ţara mea a devenit ţara lacrimilor îngheţate. Lumea m-a asigurat că ar fi vorba despre un fenomen meteo rar şi că nu este nimic grav. Din redacţie, am văzut cele două Românii, rupte una de cealaltă. Asta în ziua când ar fi trebuit să sărbătorim Unirea tuturor românilor.
Despre prima, România noastră a scris minunat colega mea Dana Piciu.
Despre România lor a trebuit să scriu eu.
LA MULŢI ANI!!!