Dosarul directorului general al Direcţiei Relaţii Bilaterale din Ministerul de Externe, Gheorghe Magheru, a fost trimis de Colegiul CNSAS către Curtea de Apel Bucureşti pentru a se stabili calitatea de colaborator al fostei Securităţi.
Magheru este acuzat că a dat note informative cu numele conspirativ "Ignat" despre Pavel Câmpeanu, reputat sociolog şi politolog. Cu toate acestea nu s-a găsit un angajament scris cu Securitatea al lui Gheorghe Magheru. Acesta primise în 2002, verdict că nu a colaborat cu Securitatea ca poliţie politică. După preluarea dosarelor “paşapoarte” de la Ministerul de Interne s-au descoperit noile date din dosar. Magheru a avut şi un dosar de urmărit cu numele conspirativ “Milton”.
Oare cum va reacţiona Ministerul de Externe (Teodor Baconschi) după această acţiune oficială a CNSAS?
În 2007, 5 aprilie, Gheorghe Magheru a fost decorat de preşedintele Traian Băsescu cu Ordinul Diplomatic în grad de Ofiţer.
Vă redau un fragment despre Gheorghe Magheru din articolul “Pavel Câmpeanu şi Securitatea” publicat în revista “22”
Văzându-l în mare cumpănă în faţa perspectivei unui drum fără întoarcere, unul dintre prietenii mei i-a destăinuit viitorului Ignat modalitatea prin care îl puteam noi ajuta să menţină contactul cu familia din Bucureşti prin intermediul unor amici de la Ambasada Spaniei. După două luni îşi schimbă planurile şi revine în ţară, unde cade în braţele Securităţii, cu care încheie rapid un pact de colaborare. Neobosit în determinarea de a-şi răscumpăra liniştea, imun la ideea de gratitudine, omul nostru face cadou Securităţii o informaţie-trofeu: logistica şi identitatea celor care uitilizau corespondenţa prin curierul diplomatic spaniol. Profilul unei singure persoane se suprapune exact peste cel al cuiva care „călătorise“ prin vieţile noastre conform acestei cronologii. Şi totuşi, eram încă preocupat de posibilitatea (cel puţin teoretică) că indiciile respective puteau face parte dintr-un perfid procedeu de camuflaj pentru viitor, născocit de Securitate. Aveam obligaţia să mă asigur că, în procesul identificării lui Ignat, nu voi aluneca pe o pistă falsă, plantată în paginile dosarului cu scopul protejării unui colaborator, în detrimentul unei persoane nevinovate.
Dilemele deontologice mi-au fost rezolvate cu multă solicitudine chiar de către Ignat, ale cărui rapoarte, în retrospectivă, erau pe cât de prolifice, pe atât de autoincriminante. Extrem de laborios, pe sute de pagini, el scrie 31 de rapoarte între aprilie 1980 şi decembrie 1981. Cu o imprudenţă supremă (tot retrospectivă), majoritatea notelor sale informative sunt olografe, făcând orice teorie de mistaken identity total absurdă3. Descrierile amănunţite legate de încercarea sa de „evadare“ din 1979 şi reproducerea conversaţiilor avute atunci la New York cu grupul de amici, printre care mă aflam, devin astfel dovezi irefutabile. Referirile lui la relaţiile în virtutea cărora ajunsese cu ani în urmă, în cercul tatălui meu şi al Ştefanei sunt consistente cu aceeaşi biografie.
Dilemele deontologice mi-au fost rezolvate cu multă solicitudine chiar de către Ignat, ale cărui rapoarte, în retrospectivă, erau pe cât de prolifice, pe atât de autoincriminante. Extrem de laborios, pe sute de pagini, el scrie 31 de rapoarte între aprilie 1980 şi decembrie 1981. Cu o imprudenţă supremă (tot retrospectivă), majoritatea notelor sale informative sunt olografe, făcând orice teorie de mistaken identity total absurdă3. Descrierile amănunţite legate de încercarea sa de „evadare“ din 1979 şi reproducerea conversaţiilor avute atunci la New York cu grupul de amici, printre care mă aflam, devin astfel dovezi irefutabile. Referirile lui la relaţiile în virtutea cărora ajunsese cu ani în urmă, în cercul tatălui meu şi al Ştefanei sunt consistente cu aceeaşi biografie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu