vineri, 24 decembrie 2010

Trei poveşti / 2. Cum mi-am luat brad cu buletinul



Mă uit la Realitatea Tv, unde un reporter infofolit ne spune ca brazii de import se vând cu 2-300 de lei bucata. Comercianţii se plâng că au scăzut vânzările şi că vor rămâne cu marfa nevândută. Adică un fel de compătimire a negustorului, dar şi a poporului care a sărăcit din cauza guvernării dezastruoase. Oameni buni, să ne revenim puţin! Cât ai spus pentru un brad? 200-300 de lei? Acesta este preţ de criză sau doar speculă ordinară? Şi vreţi ca eu să vă plâng de milă în timp ce mă jecmăniţi cu nesimţire?

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu în fiecare an am misiunea să cumpăr bradul de Crăciun. Nu contează dacă este mare, mic, important este că eu trebuie să îl aduc în casă. Pentru cei care nu au trăit momentele căutării, episodul poate părea banal şi fără mare însemnătate. Eu însă, încerc să mă achit cât mai bine de datoria care mi-a fost dată. Anul acesta am fost prevăzător. Am vrut să o iau înaintea tuturor şi am pornit la vănătoare încă de la începutul lunii. Pentru cârcotaşi, gestul meu poate părea unul hazardat. Dar de, ei sunt cârcotaşi şi nu-i pot mulţumi oricum. Am crezut că sunt singurul care s-a deşteptat aşa repede. Surpriză mare când am ajuns în Hornach-ul din zona de sud a Capitalei. Treizeci de brazi, exemplare minunate, stăteau deja culcaţi pe burtă. M-am apropiat de ei, bucuros că am găsit rapid ce îmi doream. Trei băieţi mi-au râs însă în faţă. „Sunt luaţi, căutaţi mai departe”, mi-au spus noii proprietari. Nu m-am lăsat bătut. Doi băieţi şi o fată se uitau la doi brazi minunaţi. „Of, i-am ratat şi pe ăştia”, m-a fulgerat instant, de parcă totul se termina acolo. Adulmec zona şi încerc să îmi fac loc printre ceilalţi clienţi, care veniseră să mă încurce. Parcă nimic nu îmi place. Când, dintr-o dată, văd că tinerii dau semne că doresc să renunţe la unul dintre brazi. Mă postez discret lângă ei şi aştept să apuc prada ce va pica. Simt cum norocul este de partea mea. Bradul nu apucă să cadă, că îl prind şi decid să-l duc acasă. Din spate, o mână apucă o creangă. Mă uit la el precum un câine căruia cineva vrea să îi ia mâncarea de la gură. „Este al meu”, îmi anunţ victoria, în timp ce mâna îngheţată se retrage plină de regret. Zâmbesc, mi se zâmbeşte, îmi sun soţia să anunţ isprava. Un fel de celebrare a succesului.

Îl iau într-o mână. Este greu, are acele groase şi miroase a Crăciun. Îl duc la ferchezuit. Este ascuţit la bază, ca să poată intra în suportul pregătit acasă. Bogăţia coroanelor dispare brusc când este prins în plasă. Mi-am dat seama că am uitat să iau un cărucior cu care să îl car. Intrasem doar să mă informez şi acum eram cu el în braţe. L-am strâns la piept şi am mers împreună până la casă. Se aprinsese scânteia în această legătura. Am plătit pentru el 75 de lei, plus 5 lei ascuţirea şi plasa. Dau să plec, când doamna de la casă îmi cere codul numeric personal. O întreb pentru ce. Se uită la mine cu o mimă superioară, de parcă nu sunt capabil să înţeleg ceva banal. Pentru brad îmi trebuie buletinul. Încerc să protestez, dar bradul îmi spune să fiu cuminte. Îi explic totuşi vânzătoarei că nu pot da CNP-ul, mi se cere să completez un formular. Doamne, dar ce am luat? Era preţios pentru mine, dar nu mă gândeam că trebuie să semnăm atâtea acte. M-am mai uitat o dată la el, mi-a spus în continuare să nu fiu recalcitrant. Semnez totul, dau să iau foaia şi doamna de la casă îmi aruncă o vorbă de duh „de ce vă plângeţi? unde mai luaţi un asemenea brad la banii ăştia?”. Cu reproşul înghiţit, îmi înşfac trofeul verde şi îl duc la maşină. Îi fac cu greu loc, deşi mereu am văzut break-ul drept un mărfar capabil să facă faţă oricărei provocări. Îmi reuşeşte operaţiunea şi plec spre casă.

Lumini, globuri, totul este aranjat. Am brad şi sunt fericit. Îmi place. A doua zi plec spre muncă şi la Piaţa Sudului găsesc cele treizeci de exemplare. Stăteau în stative, iar băieţii deştepţi îi supravegheau. Mă bate gândul să întreb cât costă acum. Sunt evaluaţi la 200 de lei, doar au parcurs un kilometru.
Deci, când plângeţi pe umerii unui negustor că nu şi-a vândut brazii, să vă gândiţi înainte de două ori! În ce altă ţară europeană, un brad îşi schimbă valoarea aşa repede, fără că nimeni să nu ia vreo măsură? Eu mi-am luat bradul cu buletinul şi vă recomand şi vouă acelaşi lucru. Merită, este verde şi acum şi miroase la fel de frumos!

Crăciun Fericit

joi, 23 decembrie 2010

Cadoul lui Sergiu/ Un sfat: ce ar fi dacă am fi lucizi...


Dacă am fi un pic mai lucizi, ne-am gândi că...

...o decoraţiune, un beculeţ colorat sau un brad împodobit nu sunt altceva decât o decoraţiune, un beculeţ colorat sau un brad împodobit
...o petrecere corporatistă formală e mai degrabă o corvoadă decât o plăcere
...Sărbătorile nu sunt decât o metodă de a impulsiona afacerile comercianţilor, cărora le merge mai bine decât oricând în decembrie (buni comercianţi se dovedesc a fi chinezii care ne vând o groază de prostioare pe post de podoabe, dar nu cumpără niciodată dragoni de hârtie din Europa)
...nici cerşetorii şi colindătorii de ocazie din mijloacele de transport în comun nu ies în pagubă, profitând de „spiritul” de milostenie care, cică, ne cuprinde (în fapt, pe cei mai mulţi, PERSONAJELE ÎN CAUZĂ ne agasează)...
tăiatul porcului nu este nici pe departe un motiv de mândrie (vedeam acum câteva zile un spectacol de coridă, la fel de barbar ca şi „tradiţia” noastră cu porcul, care numai creştină nu e)
...în loc să ne bucurăm ca nişte copii la vederea mesei îmbelşugate, ar trebui să luăm în considerare şi sfaturile medicilor

Iar în final, ne-am scutura şi am exclama: „De unde dracu’ Moş Crăciun? Chiar că ne-am tâmpit!”.

Bancherul către micul nabab


Ştire: Ordonanţa de Urgenţă 50 privind creditele a fost astăzi adoptată în Parlament în forma dorită de bănci.

"Scumpul meu client, hai sa fim obiectivi: decizia luata de deputati este absolut normala. Nu eu, Banca, te-am obligat sa te intinzi mai mult decat iti era plapuma, sa iei credite „cu buletinul” fara sa te gandesti la faptul ca va trebui sa le dai inapoi. Nu eu, Banca, sunt de vina ca unii ca tine au fost atat de inconstienti incat sa se creada miliardari si sa-si „cumpere” (cu banii mei) masini luxoase, plasme „de efect” sau vacante in Caraibe!

Prin urmare, nu eu, Banca, trebuie sa platesc pentru neghiobia ta, iubitul meu client. Si atunci de ce sa ma oblige pe mine Statul sa modific un contract pe care il am cu tine si pe care, ti-o jur, nu te-am fortat sa-l semnezi? Doar pentru ca tu, clientule, ai mai multe voturi la alegeri? Nu e normal.

Sigur, pentru viitor Statul e liber sa dea ce legi vrea. Dar sa se bage peste un contract, care este Legea noastra, a mea si a ta, e total injust, ti-o spun!

Aa, ti-e greu sa iti achiti datoriile pe care le ai? De ce nu zici asa? Vino la mine, discutam calm si vedem cum putem s-o scoatem la capat! In fond, si eu am interesul de a-mi recupera banii de la tine, nababule mic! „Nu incerca sa imi trimiti Statul pe cap, nu incerca sa ma fortezi”. Asta a fost sfatul meu prietenesc, ti-aduci aminte? L-ai ignorat, ai creat „grupuri de presiune” si m-ai obligat sa reactionez. Ce era sa fac? Am umblat si eu pe la cate un deputat, pe la cate un ministru, pe la cate un functionar de la FMI si chiar pe la cate un judecator. Iar rezultatul se vede. C-asa-i in tenis!"

miercuri, 22 decembrie 2010

Cadoul lui Alex / UN SCAUN…O CASA…UN ORAS

Un scaun frumos, de fapt un FOTOLIU, mare, cu spatar inalt, comod…poate imbracat in piele maron inchis…sau in stofa de catifea pufoasa, in carouri diferit colorate. Un fotoliu cu brate, in care sa te afunzi lenes, in papuci si halat, sa bei ceai cald cu arome de scortisoara si sa citesti o carte buna…cu desene mari, colorate in acuarela, poate…Un fotoliu asezat intr-un coltisor de camera, cu tapet in dungi pe pereti,langa masuta de cafea din lemn…sau mai bine in dreptul unei ferestre mari , albe prin care se vad fulgii de nea care se astern incet pe asfalt…sau un fotoliu intins cuminte in fata unui televizor pe care ruleaza filme vechi, mute, in alb si negru, in timp ce in camera se aud rasetele amicilor care se amuza copios la scenele ce se deruleaza pe ecran…

O CASA veche in Cotroceni sau in Vatra Luminoasa cu o curte mica, un balansoar si un copac neaparat…poate un tei. O casa cu decoratii cuminti, discrete, cu intrarea acoperita de o copertina lucrata cu grija in fier forjat si sticla. Camere mici si multe, dusumea de lemn frumos lustruita care face putin zgomot cand calci. Sobe mari din teracota, o bucatarie mobilata in lemn masiv care sa miroasa a cozonac cu usi inalte, dechise catre sufrageria cu masa plina si scaune comode cu pernute in dungi. Vin rosu in pahare cu picior, lumanari albe pe masa. Un pian neaparat in colt…pe jos un covor moale, pufos…doua fotolii mici langa soba si o carte intredeschisa. Muzica veche…O scara imbracata in lemn, in hol un brad cu multe cadouri. Dormitoare comode la etaj imbracate in lemn si tapet lucios…aaa…si mansarda, neaparat…alba, inalta cu structura acoperisului lasata aparent si vopsita…si geamuri mari prin care se vede cerul…

Poate o casa noua? Alba…un paralelipiped alb, cu geamuri multe si inguste asezate dezordonat. O curte frumoasa, placata cu piatra la intrare…multa iarba si flori. Spatii deschise pavate cu lemn si piatra, bucatarie comoda si un dining cu geamuri mari la parter, catre curte…neaparat o biblioteca, inalta, plina cu carti. Un living mare la etaj, deschis complet, mobilat sumar si elegant…multe geamuri…dormitoare mai sus, primitoare, placute, cu multe spatii de depozitat si usi din lemn, albe si ele. Neaparat un caine…

Un ORAS…poate chiar Bucuresti…cam greu…nu, un oras oarecare…relaxat, linistit insa, neaparat mare, dinamic, o metropola…cladiri curate vechi si noi frumos aliniate. Arhitectura noua si veche, atent armonizata. Accente de inaltime. Bulevarde largi, luminate, pavate cu piatra cu magazine elegante, vitrine decorate de-o parte si alta. Strazi mici in centrul vechi, frumos conservat, cu case inalte si inguste proaspat renovate. Miros de covrigi calzi cu susan si cafea cu lapte. Cartiere curate, aerisite, case si blocuri, chiar inalte, locuri de parcare, terenuri de sport si locuri de joaca cu multi copii si bunici…piete, mai mici sau mai mari, pavate cu piatra, bancute din lemn si comert ambulant. Parcuri intinse cu multa verdeata atent ingrijita…flori, copaci, apa. Teatre elegante, opera si balet, restaurante cu preparate delicioase, chelneri cu mustata si sort alb, terase pe strada, cafenele micute, intime…tutun fin, anticariate, muzee si cinematograf, hipodrom si patinoar. Poate chiar stadion…Trafic intens, masini multe si disciplinate in trafic multi bicicilisti.

Politisti amabili fac conversatie si raspund politicos la intrebari. Oameni veseli, elegant imbracati, mai putin incrancenati, discutii amicale, rasete, forfota, tineri si batrani pe strazi, muzica in fundal…
Mi-as dori sa pot oferi asa ceva de CRACIUN

Alexandru Calin- arhitect/ www.zebra3.ro

Cum s-a pesedizat PDL - 15 paşi înapoi


Partidul lui Traian Băsescu începe să semene leit, după doar doi ani de guvernare, cu partidul lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Iată o listă cu 15 asemănări flagrante între cele două partide, care demonstrează pesedizarea PDL:

1. Baronii – cei din PDL au copiat modelul PSD
2. Nepotismul ca politică de stat
3. Politizarea administraţiei locale
4. Controlul asupra TVR şi SRR
5. Numirea prefecţilor pe criterii politice
6. Încurajarea migraţiei politice
7. Blocarea dosarelor din Parlament: Ridzi ca Năstase
8. Specializarea în fraudă electorală
9. Subordonarea Curţii Constituţionale
10. Acordarea de fonduri discreţionare către primării
11. Relaţia anormală PDL-Traian Băsescu după modelul Iliescu-PSD
12. Anihilarea reformei interne
13. Acordarea de contracte cu statul clientelei politice
14. Nerespectarea regulilor parlamentare
15. Mimarea luptei anticomuniste

Cristian Preda, Sever Voinescu, Monica Macovei… vă simţiti bine să staţi într-un PDL care a copiat şi desăvârşit politicile PSD?

marți, 21 decembrie 2010

Cadou de la Steli/ Amintiri din copilarie


E toamna tarzie, s-a innoptat deja si am iesit de la scoala. Cu ghiozdanul in spate, ma grabesc spre casa, cand la un moment dat, ridic capul si imi dau seama ca simt un miros pe care nu l-am mai simtit de ... anul trecut. E mirosul fumului care iese pe cosurile caselor si se amesteca prin aerul rece de afara. Pentru mine, acela era primul semn ca venea iarna, ca veneau sarbatorile, in satul din Baraganul batut de vant. Cine a fost iarna la tara, macar o data, e imposibil sa nu isi aduca aminte de acel miros, care pentru mine inseamna Acasa, inseamna Sarbatori, Vacanta de iarna.


Inainte de ultimele zile de scoala, venea al doilea semn important: taiatul porcului. Cu o seara inainte se ascuteau cutitele, se puneau paiele la adapost si de fiecare data, era hotarata ora, cu mare exactitate. In dimineata urmatoare, ne trezeam devreme, nu din voia noastra, ci din a lui Ghita, care isi dadea obsetescul sfarsit. Pana se apucau de parlitul porcului, pe atunci cu paie, eram si noi imbracate bine, gata sa iesim afara, era imposibil sa ratam o astfel de sarbatoare. Erau cam 4-5 persoane la noi in curte, mai ales vecini, care se incalzeau pe gerurile alea cu o tuica fiarta. Urma pomana porcului, Doamne ce buna era! Noi copii intelegeam ca daca a murit Ghita vine Mosul, nu mai e mult.

Ei si venea ultima saptamana dinainte de Craciun. Conducatoare de ostilitati: mami, educatoare, noi 6 pitici: 5 verisoare si 1 var. Toti apropiati de varsta. Adunati de mami intr-o camera, incepeam sa lucram la materialele noastre de impodobit camerele si sa cantam cantece de iarna (si acum le tin minte). Cu multe ziare pe jos, unii taiam hartie colorata pentru lanturi, altii faceam stelute pentru geamuri si perdele, altii lipeam zalele. Eram o mica fabricuta in care lucram cu mare drag, dar mai ales cu sarg.

23 decembrie, s-a inserat. Afara e un ger de crapa pietrele, zapada incepe sa scartaie sub picioare. Dar sunt bucuroasa, imi pregatesc manusile si sacosica. Mai e mult pana plecam? Imi repet colindul : “foaie verde lamaita noi suntem de gradinita si-am venit sa colindam, pe la case sa uram: Buna dimineata la Mos Ajun”. Vine prima ceata de colindatori, ajunge tati de la munca si plecam. E primul an cand ne aventuram mai departe, pe strada, nu doar la vecinii din jur. Desi am inghetat, sunt foarte bucuroasa si sunt pregatita de noua aventura. Ajungem la casa sefului. Intram, ne dau prajiturele si o carte. Doamne, ce frumoasa este! Nu e mare, cam cat pentru mine, e cu randunele si are toate filele cartonate. Nu am mai vazut asa ceva, sunt atat de fericita! Multumim si pornim spre casa cu sacosica plina de mere, nuci si covrigi si cartea in mana.

In noaptea intunecata se zaresc luminite la toate casele, de la braduti. Daca am fost cuminte, cat am fost la colindat, Mosul mi-a adus si mie bradut si cadouri. Si.am fost. Vad de afara luminitele bradului de pe hol. A venit Mos Craciun.

24 decembrie, miros de cozonaci, de brad, de coliva. La tara, la mine, se imparte grau fiert in ajunul Craciunului, se aseaza pe niste foi foarte subtiri coapte pe plita. “Sunt vesmintele lui Hristos”, ne spune tainica bunica. Se insereaza si vin din nou colindatorii: de data aceasta sunt mari, numai baieti si intreaba mereu pe cine sa colinde. Sunt colindele de fata, de baiat, de casa, de Popa. Multe s-au uitat, nu s-au mai cantat, dar pe noi ne bucura si astea care mai sunt. Ultimele cete sunt de oameni mari, de varsta lui tati. Din camera noastra, de sub plapuma asteptam nerabdatoare sa auzim o voce foarte cunoscuta si care noua ne pare cea mai frumoasa si mai melodioasa. “ E tati!, canta si el”. S-au incheiat colindele, putem adormi linistite.

25 decembrie ne trezim in miros de bunatati, mancaruri felurite, vin fiert. Se intorc bunicii de la biserica, luam masa si mergem apoi in camerele noastre, unde mai stam la povesti, ne jucam si ascultam colinde.

Sarbatorile pentru noi, copii, se incheiau cu Revelionul. Parintii plecau sa petreaca pe la vreun restaurant, iar noi, cei 6 pitici, din nou impreuna, ramaneam cu bunicii. Pregateam impreuna masa, ne uitam la televizor, ne jucam. Daca aveam noroc, mancam bananele facute rost la Craciun, “pe sub mana”. In fiecare an erau asezate in acelasi loc: sus pe sifonier, invelite in ziar. Cand se apropia ora 12, intram intr-un fel de agitatie. Trebuia sa ne pregatim, ieseam afara, la strada si acolo avea sa se intample momentul mult asteptat. Nu va ganditi la artificii, pocnitori, nuuuu. Lumea iesea din curti si facea focuri mari sa se vada pana departe. Noua ne facea mereu bunicul, nu pregeta niciodata. Nu exista Revelion fara foc! Eram asa fericiti in jurul focului! de parca toate relele se duceau cu focul acela si veneau numai lucruri bune pentru noi toti.

Totul incepea si se sfarsea cu un foc si mirosul pe care acesta il imprastia.
Steli

IRES/ ”Obiceiuri de Crăciun la români”

Românii consideră colindatul cea mai frumoasă tradiție de Crăciun
• Colindatul alături de Ignat, împodobirea bradului și prepararea mâncărurilor tradiționale și mersul la biserică sunt tradițiile pe care cei mai mulți români le păstrează
• Pentru 80,4% dintre români Crăciunul este cea mai frumoasă sărbătoare, iar pentru 70,8% dintre români Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare din an
• Aproape 75% dintre români (74,9%) spun că merg la biserică de Crăciun.
• 9,1% dintre români au ținut în totalitate postul Crăciunului, în acest an, iar alți 36,6% spun că l-au ținut parțial
• 50,5% dintre români împodobesc în acest an un brad natural. 41,4% spun că bradul de Crăciun pe care îl vor împodobi va fi artificial, în timp ce 3,5% spun că își vor împodobi bradul din curte. 2,3% optează pentru un brad natural, în ghiveci
• Culoarea preferată de majoritatea românilor pentru a-și decora bradul este roșul (37,7%), urmat de stilul combinat (17,3%), alb (10%), albastru (7,4%) sau argintiu (7,3%)
• 80,6% dintre români vor prepara în acest an un meniu special pentru Crăciun, iar 65% dintre aceștia spun că meniul va cuprinde preparare tradiționale
Sarmalele nu lipsesc din meniul de Crăciun pentru 91% dintre români, 84,7% au în meniu preparate din carne de porc, 82,6% preferă prăjiturile de casă, iar 79,6% vor avea cozonaci
• 10,8% comandă, în totalitate, la cofetării prăjiturile și cozonacii pentru Crăciun, iar 13,4% le cumpără din magazine
• Oferirea de cadouri cu ocazia Crăciunului este un obicei pentru 90,5% dintre români
• Aproape jumătate dintre români (47,7%) au pentru Crăciunul din acest an un buget sub 400 de lei
• 65,8% dintre român susțin că bugetul pentru Crăciun a fost afectat de criza din ultimii ani (35,6% în foarte mare măsură, iar 30,2% în mare măsură)

luni, 20 decembrie 2010

Cadoul Alinei/ Surfing-ul la români


Într-o joi seara târziu, în pasaj la staţia de metrou de la Times Square, unde şuvoiul de lume se revarsă necontenit din ambele direcţii la orice oră, în spatele meu, un ardelean serios către consoarta sa probabil: "Stai tu, dragă, să treacă valul ăsta că ne pierdem". De nu m-ar fi luat un râs greu de oprit m-aş fi întors să le explic că "valul ăsta" nu trece niciodată acolo. Mai târziu, în tren, m-a lovit din plin un moment de melancolie de care nici un om care a stat vreodata departe de casă nu este străin. Am realizat atunci că şi ardelenii au Nea Mărinii lor care-ţi picură momente comico-duioase peste cotidianul robotic când te aştepţi mai puţin.

Şi am realizat că, în timp ce pe unii îi ia valul şi îi loveşte de stânci, iar pe alţii îi ia valul şi îi duce departe, noi, românii, rămânem veşnici spectatori comentând totul de pe margine. Amuzanţi spectatori, dar cam pierduţi în peisaj...Să fie oare vina valului care ne obturează drumul sau neputinţa noastră de a ne vedea pe val, acolo unde ne este locul?

Cadouri pentru toată lumea


Pentru că vin Sărbătorile, mi-am rugat prietenii să-mi ofere câte un cadou. Nu unul tradiţional, ci unul pe care să-l pot împărţi cu toată lumea. Astfel, au apărut textele-cadou ale prietenelor/prietenilor. Vă rog să vă bucuraţi de ele pentru că eu o fac de pe acum. Să le desfaceţi cu grijă şi să aveţi mare atenţie cu ele!

duminică, 19 decembrie 2010

Trei poveşti/ 1. Selgros enervează clienţii Orange

Selgros Berceni a fost primul hypermarket apărut în sudul Capitalei. Au răsărit apoi Metro, Real, Carrefour, Obi, Hornbach, Dededam şi Praktiker. Îmi plăcea Selgros, deoarece ei s-au gândit primii să vină lângă mine. Le eram cumva recunoscător pentru asta, deşi soţia mea a preferat mereu Carrefour. Am trecut peste faptul că m-au obligat să cumpăr produsele cu baxul sau că nu mi-au acceptat, la început, plata cu cardul. Veneam cu lista la mine, ştiam că trebuie să cumpăr mai mult, era cumva o convenţie. Ei mă scăpau de aglomeraţie, eu le făceam vânzare.

De curând, cineva din conducerea Selgros s-a gândit că trebuie să reamenajeze tot hypermaketul. Dintr-o dată, nimic nu mai era la locul lui. Dar asta nu a fost nici pe departe cea mai mare problemă. Semnalul telefonului meu (abonament Orange) a dispărut şi el odată cu vechiul magazin, căruia îi eram fidel. Pe lângă faptul că nu mă lasă să cumpăr la bucată şi nu îmi acceptă bonurile de masă, acum Selgros Berceni nu mă lăsa să vorbesc nici la telefon. „Asta e revoltător”, m-am gândit eu, de parcă cuiva îi păsa de mica mea dramă. M-am uitat spre angajaţii nepăsători care ridicau din umeri. „Nu e semnal, încercaţi să vă plimbaţi, poate merge”, auzeam de la cei pe care îi întrebam. Am vrut să fac reclamaţie, pentru că „aşa ceva nu este posibil”. Singurele zone cu semnal, erau în dreptul caselor de marcat şi în cea de electronice. În rest, telefonul nu îmi era deloc util. M-am dus în zona relaţii cu clienţii. „Problema este veche domnule, le-am sesizat-o celor din conducere, dar nu s-a făcut nimic”, mi-au comunicat sec fetele din birou. Revolta mea s-a lovit de nepăsarea lor. Dar ei nu înţelegeau că eu trebuia să cumpăr cimbru, piper, boia iute… iar toate detaliile îmi trebuiau date prin telefon? Ce marcă este mai bună sau ce trebuie să aleg între 350 g şi 500g? Întrebările se derulau foarte repede, iar răspunsurile nu erau la mine.

M-am uitat peste umăr şi am plecat. Am ieşit din magazin şi primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi sun soţia, cu care încercasem să iau legătura de cel puţin 20 de ori. NU puteam să îmi stăpânesc supărarea, parcă cineva se jucase cu mine. I-am spus că nu mai calc în Selgros până nu fac reţeaua Orange să funcţioneze. Îi spuneam supărat toate aceste lucruri, de parcă nu eu eram cel care preferase să meargă în acel magazin. Am deschis maşina şi am plecat în Carrefour. Era la doar 30 de secunde distanţă.

Selgros Berceni sucks! Asta dacă mă aude cineva, că telefoanele pe Orange nu funcţionează!


joi, 16 decembrie 2010

Tu ai iPad, ca orice român?


Mitocănie, prostie sau comunicare defectuoasă? Cum altfel să caracterizezi declaraţia premierului Emil Boc, care spune senin că şi-a cumpărat „ca orice român” un iPad. Pe lângă faptul că prea puţini români îşi mai pot permite un produs care costă peste 3000 de lei, nu cred că Boc s-a dus până la vreun magazin din Piaţa Victoriei pentru a-l achiziţiona. Deci şi aici a dat-o în bară, deoarece cetăţeanul de rând nu are şoferi şi consilieri care să îi facă treaba.


Dar să vedem de ce are nevoie premierul Boc de acest gadget. Ne spune că ar fi interesat să stea pe mess cu Elena Udrea. "Să pot avea o comunicare online cu miniştrii, având în vedere că viteza de internet este foarte bună”, a declarat primul-ministru. Bine, bine, dar de ce credeţi că i-a mai plăcut iPad-ul. “În primul rând că dimensiunea este mult mai mică”, a fost un alt argument forte al lui Boc. Aaaa, acum am înţeles. Păi spune aşa omule, că nu puteai răspunde când îţi dădea buzz Elena Udrea. Stai fără grijă, comenzile de la Băsescu ajung oricum la tine!

Mesajul lui Sorin Oprescu pentru cei care îl sună

Dacă într-o zi cu soare, cu ploaie sau în care ninge, vă gândiţi să îl sunaţi pe primarul Sorin Oprescu, să îl întrebaţi ce mai face, ce planuri mai are pentru 2020,2030 sau orice vă trece prin cap, aveţi mari şanse să îi auziţi vocea. Pentru că se gândeşte la valoarea facturii dumneavoastră telefonice, veţi primi şi următorul mesaj:


Nu sunt disponibil în acest moment, dacă mă mai sunaţi bine, dacă nu, este şi mai bine!


EXCLUSIV / Dosarul consilierului lui Băsescu ascuns în campania prezidenţială


Alexandra Gătej a devenit consilier prezidenţial în vara lui 2009. Automat, CNSAS a început verificarea din oficiu. În octombrie 2009, direcţia Investigaţii din CNSAS trimite către membrii Colegiului (cei care iau deciziile) dosarul de reţea în care apare angajamentul doamnei Gătej semnat cu numele conspirativ „Florina”. Despre asta am scris aici. Astfel, în plină campanie în bătălia dintre Geoană şi Băsescu putea răsufla dosarul Gătej. Nu a ieşit niciun cuvânt. CNSAS a cerut „verificări suplimentare” (adrese către SRI, SIE, Ministerul de Interne, alţi deţinători de arhivă, microfilme) care au durat încă un an. În luna octombrie a acestui an apare adeverinţa de necolaborare. În tot acest timp, cei din CNSAS susţin că preşedintele nu a fost informat. Un an de tăcere.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat marţi că nu ştie dacă să îi ceară demisia consilierului Alexandra Gătej. Oare la fel ar fi procedat şi candidatul-preşedinte Băsescu în octombrie 2009 dacă informaţia devenea publică? Sau o decapita rapid pe doamna consilier în numele luptei anticomuniste, atât de prezentă în campania prezidenţială?


Materialul complet aici

miercuri, 15 decembrie 2010

Basescu despre...Opozitie

Presedintele Basescu nu a ratat nici un prilej de a ataca opozitia, de ce ar fi facut-o de aceasta data? Desi se afla la conducerea tarii de 6 ani, sustine ca aceasta este singura resposabila de situatia actuala a tari si evident, de eventualele derapaje.
Singura deosebire fata de alte dati este ca la stanga vietii politice ii plaseaza si pe liberali, cu care Adriean Videanu, dorea, saptamana trecuta, sa refaca dreapta romaneasca.
"Partidele de stanga au ca obiectiv intrarea Romaniei in derapaj, obiectivele oligarhiei financiare din spatele acestor partide este ca Romania sa intre in derapaj
Si cand te gandesti ca PSD-ul a raspuns pozitiv la invitatia de luni a presedintelui Basescu. S-a dus la dracu' si se pare ca a gasit-o pe mama sa...

Basescu despre...PNL

Nu ii putea uita pe pnl-isti. Desi de nenumarate ori a afirmat ca doreste refacerea dreptei, acesta fiind mesajul venit si din partea liderilor marcanti ai PDL, mare a fost surpriza tuturor sa afle ca: "PNL nu e partid de dreapta, sunt in centru/stanga, sunt gratulati cu partid de dreapta, dar e nemeritat, ei sunt impotriva modernizarii statului reducerilor de personal, echilibrarii finantelor publice, sunt mai populisti decat cei din stanga".
Declaratia Presedintelui nu ii poate mira pe cei care sunt obisnuiti cu discursul sau duplicitar. Daca astazi sustine pe cineva, maine, cand acesta devine o amenintare pentru el sau nu mai are nevoie de serviciile sale, nu ezita in a executa. Asa se intampla astazi si cu PNL, care, dupa ultimele sondaje se afla in crestere, mai ales datorita liderului sau, Crin Antonescu.

Basescu despre...Guvern

Dupa ce acum o saptamana se exprima in direct, la ora de maxima audienta, la postul public de televiziune, presedintele tarii, s-a gandit ca e momentul pentru o analiza profunda a situatiei economice si politice a tarii. Si a organizat aseara o conferinta de presa lunga, la Palatul Cotroceni, in care si-a exprimat pararerile despre diferite institutii ale statului, partide politice.
Astazi a vorbit din nou, de data asta la postul national de radio, de parca nu ar fi fost de ajuns conferinta de aseara.
Si a inceput cu Guvernul:
"Evaluarea pe care o dau guvernului este una buna pe fond, un guvern care a reusit sa se ridice, a reusit sa se ridice la inaltimea momentului, a sacrificat voturile pt a reda stabilitate fiscala tarii, e un guvern care si-a facut datoria, cu toate intarzierile lui, cu toate greselile de comunicare, suntem constienti ca masurile ne-au adus maxima impopularitate"

Nicu Alifantis, "profund dezgustat de politică"



"Eu sunt profund dezamăgit din punct de vedere politic. Am avut o perioadă în care urmăream totul la televizor… după care mi-a trecut, când am constatat că nu am de ce să mai pierd vremea cu aceşti oameni care se numesc politicieni. Pentru mine, partea politică, de câţiva ani buni încoace, s-a transformat într-o chestie strict personală, pe care o consum eu cu mine, eventual cu nevastă-mea şi poate - dar nu întotdeauna, pentru că nu mai merită - în faţa buletinului de vot. Cât despre faptul că Maria (n.r. - ziaristă la departamentul politic) a ales asta, mă bucur pentru ea şi dacă va dovedi că va avea ceva de spus pe domeniul ăsta, o să fiu şi mândru de ea, dar pe mine politica nu mă mai interesează, sunt profund dezgustat"

Citeşte în Puterea
tot interviul în care Nicu Alifantis vorbeşte despre muzică, scenă şi alte lucruri interesante.

Rock-politic/ Bon Jovi o ia pe urmele lui Dan Bittman

Barack Obama l-a numit pe rockerul Jon Bon Jovi în 'consiliul pentru soluţii comunitare' destinat să mobilizeze societatea civilă în favoarea obiectivelor preşedinţiei americane, a anunţat Casa Albă. Jon Bon Jovi va fi unul din cei 25 de membri ai acestui consiliu creat prin decret şi care are drept misiune 'mobilizarea de persoane influente din sectoarele privat, de voluntariat şi al acţiunilor filantropice pentru a contribui la progresul obiectivelor politice cheie'. (Agerpres 15 decembrie 2010)

“Vreau feedback de la populaţie. Bittman fiind o persoană populară şi care nu este legată de minister, vom putea avea o opinie obiectivă privind imaginea ministerului. El poate afla părerea populaţiei. Vreau să ştiu ce gândeşte populaţia despre Ministerul Finanţelor Publice. Dan Bittman va încerca să găsească acele soluţii de a comunica cu cetăţenii. Împreună cu oamenii tehnici de la Ministerul Finanţelor, cum ar fi pe Trezorerie sau fonduri structurale, să găsească modalitatea să transmită informaţia într-un mod perceptibil", Sebastian Vlădescu, ex- ministru de Finanţe despre numirea lui Bittman în postul de consilier la MF, ianuarie 2010.

Bittman a demisionat după cinci luni. Bon Jovi cât rezistă?

Cultivaţi cannabis cu încredere!


O judecătoare a încercat să explice că, dacă se cultivă pe balcon, cânepa poate încuraja economia românească. Motivaţia apare într-o decizie a Tribunalului Bucureşti, chiar dacă tinerii au recunoscut că o foloseau pentru consum. Delir total!

„Nu mai puţin important este de menţionat că încă din cele mai vechi timpuri cânepa a fost o plantă tradiţională a românilor obţinându-se producţii-record pe teritoriul ţării. Relansarea acestei vechi tradiţii combină în prezent tehnologia modernă cu vasta experienţă dobândită în trecut începând de la cercetare, cultură, industrializare şi până la comercializare. Stigmatul de drog pus cânepii industriale a făcut ca o ramură importantă a agriculturii să se afle acum în pragul dezastrului. Şi dacă la noi această plantă este considerată non-grata, Uniunea Europeană este dispusă la a subvenţiona investiţii în realizarea culturilor de cânepă. Din cânepa indiană se extrage marijuana sau haşişul. De altfel, cânepa cultivată în România, cannis sativa, se deosebeşte fundamental de planta din care se extrage produsul halucinogen THC (tetrahidrocanabinol), atât prin formă, cât mai ales prin concentraţia de drog: maximum 0,2% în cânepa obişnuită, faţă de peste 1% în cea indiană. De fapt, cânepa are cea mai mare capacitate de industrializare dintre toate plantele tehnice: nimic nu se aruncă, totul e valorificat, iar produsele obţinute sunt folosite de la fabricarea banalei funii până în industria cosmetică sau auto.”

marți, 14 decembrie 2010

Consilierul prezidenţial Gătej, alias "Florina" pentru Securitate


Consilierul prezidenţial, Alexandra Gătej, a fost recrutată de Securitate pe când avea 24 de ani, la 14 septembrie 1989, ea primind numele de cod „Florina”. Racolată cu doar câteva luni înainte de Revoluţie, Gătej nu a dat nici o informaţie compromiţătoare. Ea fusese repartizată în zona de contrainformaţii pentru sectoarele economice. Pentru că nu s-au găsit note informative date către Securitate, Colegiul CNSAS a decis să-i dea adeverinţă de necolaborare. Gătej este consilier prezidenţial din 2009, iar la preluarea postului a dat o declaraţie pe proprie răspundere conform căreia nu a colaborat cu organele represive comuniste. Membrul CNSAS, Mircea Dinescu, a declarat că „legal nu a colaborat, dar omeneşte este jenant”.


Numele Alexandrei Gătej a fost vehiculat în mass-media pentru funcţia de premier.

EXCLUSIV / Iliescu: Stoenescu a încercat mereu să scoată Securitatea basma curată

Acuzat de Alex Stoenescu pentru modul în care a acţionat în timpul Revoluţiei din decembrie 1989, Ion Iliescu a declarat că nu este surprins de faptul că au apărut informaţii despre colaborarea istoricului Alex Mihai Stoenescu cu Securitatea. „Mereu în cărţile sale a încercat să dea vina pe altcineva şi să scoată Securitatea basma curată. Acum lumea poate înţelege de ce”, a subliniat fostul preşedinte. Mai multe informaţii despre dosarul lui Stoenescu puteţi citi aici.

Guţă a înnebunit Parisul

Citiţi această ştire Agerpres şi apoi puteţi să muriţi.

Nicolae Guţă figurează într-un clasament al celor mai bune discuri din 2010 alcătuit de cronicarii de la Le Monde. Cei nouă critici de la ziarul francez au realizat fiecare câte un top format din cinci discuri, iar pe locul patru din cele cinci propuse de Patrick Labesse se află Nicolae Guţă, acest 'uimitor cântăreţ ţigan din România, care epatează prin virtuozitatea sa vocală când se lansează într-o cursă nebunească de onomatopee ritmice'.

Guţă este înconjurat în clasament de alţi artişti care în opinia lui Labesse au lansat albume remarcabile în 2010 ca Danyel Waro, Ali Farka Touare & Toumani Diabate, Etenesh Wassie & Mathieu Sourisseau şi grupul de diferiţi artişti africani ce au participat la realizarea compilaţiei 'Africa 50 Years Of Music'.

Olimpiada lui Oprescu, o petardă de sărbători

După autostrada suspendată, parcul cu căprioare de la Unirii, primarul Oprescu a mai lansat o petardă: organizarea Olimpiadei din 2020. Discuţii, talk-show-uri, oare avem timp să ne înscriem, dar oare putem câştiga? După cel mai mai lung cârnat, cea mai are omletă, cei mai mulţi moşi, trebuia să discutăm şi despre cum poate ajunge Bucureştiul în centrul lumii. Toate sunt proiecte marca Oprescu.

Dar iată ce spune Octavian Morariu, preşedintele Comitetului Olimpic Român:

Vorbim de o investiţie de miliarde de euro. Este deja prea târziu pentru a ne depune candidatura de organizare a Olimpiadei 2020. În 2013 vor fi deja desemnate cele patru ţări finaliste în cursa de organizare a Olimpiadei. Am avea la dispoziţie doar un an pentru a pune toate problemele la punct. În prezent nu avem nici un stadion olimpic. A fost o mare greşeală că s-a construit un stadion de fotbal în locul unuia olimpic. Nu ştiu dacă se mai poate construi un stadion de asemenea dimensiuni în Capitală. Pentru Olimpiadă este nevoie de un stadion de 70-80 de mii de locuri. E nevoie de cel puţin încă un stadion. În plus, mai avem nevoie de săli de sport, de un bazin olimpic. Trebuie să putem găzdui finale de fotbal, de baschet, de volei, de handbal... Trebuie asigurat şi transportul. Este necesar un metrou de suprafaţă de la aeroport spre oraş. Fără aşa ceva nu te ia nimeni în considerare

In concluzie, proiectul este o nebunie. S-a dus şi Olimpiada asta. Rămâne cea din 3020.

luni, 13 decembrie 2010

Ponta se duce la Dracu'

Conducerea PSD a decis, in ultimul moment, sa mearga la intalnirea cu Traian Basescu, astazi la ora 17.00. Presedintele a chemat la consultari liderii partidelor de opozitie, la cateva ore după ce discutase cu partidele din arcul guvernamental. PNL a anuntat ca nu este interesat de aceasta propunere, PSD insa a uimit pe toata lumea, anuntand, acum putin timp, ca va trimite la Palatul Cotroceni o delegatie compusa din Victor Ponta, Liviu Dragnea si Constantin Nita. Cu doar o seară în urmă, Ponta îl compara pe Traian Băsescu cu Dracu. Acum merge la el.

Florian Chiritescu, membru CNSAS, a murit


Astazi, a incetat din viata Florian Chiritescu, membrul in Colegiul CNSAS, in urma unui infarct. In varsta de 50 de ani, a fost propus pentru ocuparea acestei functii de catre PSD, el fiind al doilea membru, dupa Constantin Ticu Dumitrescu, care moare in timpul exercitarii functiei.


Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Sentinta lui Geoana - update 3

Cei 6 care au votat impotriva suspendarii lui Mircea Geoana sunt: Ion Iliescu, Marian Vanghelie, Ecaterina Andronescu, Ion Prioteasa, Ion Toma, Aura Vasile(cu mandat de la Adrian Severin). Rodica Nassar a fost singura care s-a abtinut.

Sentinta lui Geoana- update 2

In cadrul sedintei de astazi a conducerii PSD s-a propus si excluderea din partid a celui care, anul trecut a fost presedintele Romaniei pentru o noapte. Aceasta propunere nu a fost insa supusa la vot deoarece nu a intrunit sprijinul majoritatii, Mircea Geoana fiind nevoit sa ia doar o pauza de 6 luni.

Sentinta lui Geoana-update

Mircea Geoana a fost suspendat 6 luni din partid. Scorul votului din BPN: 16 pentru , 6 impotriva si o abtinere.

Sentinta lui Geoana

De cateva minute s-a incheiat sedinta conducerii PSD, care a avut pe ordinea de zi, printre altele, luarea unei decizii in legatura cu situatia lui Mircea Geoana in partid. Se pare ca, pentru fostul lider social democrat a venit Mos Craciun mai devreme. Nu a fost inca sacrificat, i s-a dat insa, un ultimatum pentru a-si revizui atitudinea si mai ales declaratiile despre PSD si liderii sai actuali.

De mentionat este faptul ca in timpul sedintei s-a folosit aparatura de bruiaj, nimeni neavand semnal telefonic in sediul din Kiseleff.

duminică, 12 decembrie 2010

EXCLUSIV / Alex Mihai Stoenescu, un istoric care a luat bani de la Securitate


A scris „Istoria loviturilor de stat” şi a Revoluţiei din 1989. Istoricul Alex Mihai Stoenescu, alias „Gavrilescu Adrian” pentru Securitate, recunoaşte că a primit bani pentru activitatea sa de la regimul opresiv comunist. El spune că doar trei luni, documentele de la CNSAS vorbesc de o perioadă mai îndelungată. Ofiţerii de la Securitate povestesc cum Stonescu a dat dovadă de „pasiune şi pricepere în strângerea de informaţii, fiind deosebit de dotat pentru această activitate”.

Puteţi citi întregul material
aici, mai jos redau doar un fragment din notele ofiţerilor.

În dimineaţa zilei de 12.04.1984, la ora 9.50, a surprins, în dreptul agenţiei CEC din Piaţa Amzei, un individ care fotografia cozile la diferite magazine. Sursa l-a urmărit pe individ şi i-a reţinut semnalmentele, după care s-a deplasat rapid în dreptul cofetăriei Casata, unde a făcut cunoscute cele văzute unui sergent major de miliţie aflat în misiune. Împreună cu acesta, sursa şi alţi lucrători de miliţie, precum şi un ofiţer M.I. au pornit în căutarea individului, cercetând magazinele şi toate unităţile comerciale din zonă. La ora 10.30, sursa l-a identificat pe individ în apropierea unor cozi şi a atras atenţia ofiţerului M.I. că individul (alertat de agitaţia subofiţerilor de miliţie) s-a ascuns între oamenii de la coadă. În momentul în care individul s-a izolat de coadă încercând să-şi plaseze aparatul foto într-un autoturism a fost reţinut şi identificat. În continuare, sursa s-a deplasat la IGM unde a dat relaţiile necesare şi unde a aflat că individul a cerut să părăsească ţara şi că ar fi recidivist. "


„Pentru modul cum a acţionat în vederea prinderii unui infractor care făcea fotografii în Piaţa Amzei în scopul trimiterii lor postului de radio Europa Liberă, precum şi pentru informaţiile furnizate, propun stimularea informatorului «Gavrilescu Adrian» cu suma de 500 de lei”

joi, 9 decembrie 2010

EXCLUSIV / Preţul bombă cerut pentru marca “ZIUA”


Până în momentul de faţă, au fost evaluate cele 13 mărci ale SC ZIUA SRL. Marca Ziua a fost evaluată la suma de 4,6 milioane de euro şi se va publica în curând anunţul de vânzare. Celelalte mărci au fost evaluate la câteva sute de mii de euro. De asemenea, a fost acceptată diminuarea cu 25% a preţului imobilului aparţinând ZIUA. În ceea ce priveşte arhiva electronică a SC Ziua SRL, până la momentul acesta nu a fost dispusă nicio măsură. Urmează să se efectueze o evaluare a acesteia, însă până la acest moment nu au fost identificaţi evaluatori autorizaţi.

Aţi auzit bine!!!! 4,6 milioane de euro pentru brandul ZIUA. Plus un teren de vânzare. De ce a fost nevoie de închiderea acestui ziar, dacă valora milioane de euro şi avea bunuri imobile de alte câteva milioane de euro? Să mai spun că pentru teren a fost aprobat un PUZ de P+17?

miercuri, 8 decembrie 2010

SOCANT/ Esti condamnat! Maine vom fabrica documentele legale


"Anul trecut au votat foarte prompt trimiterea în faţa procurorilor a Monicăi Ridzi. Acum procurorii au mai cerut extinderea anchetei pe sistemul informatic. Deci se ia calculatorul ca să vadă ce a fost în el. Cât de ridicolă poate fi atitudinea asta...adică «o apărăm pe Monica Ridzi că nu le dăm voie procurorilor să ia calculatorul». Dacă vreţi să fiu foarte sincer, eu cred că acel calculator a fost demult investigat, dar trebuie puse în dosar documente legale. Dacă n-a fost investigat este o prostie că n-au avizat extinderea anchetei şi asupra mijloacelor IT" - TRAIAN BĂSESCU


Sângele în PSD şi dâra de bale


Pesediştii au un cult al execuţiei propriilor lideri în saloanele unor hoteluri din ţară, evitând ca sângele să curgă în Kiseleff. Năstase a fost decapitat la hotel Confort Otopeni (2006), Dâncu la hotel Malibu din Constanţa (2008), viitorul lui Geoană este stabilit într-o vilă din Româneşti (2010). Nu ştiu pe câţi oameni interesează dacă Mircea Geoană va fi suspendat, exclus sau va primi un ultim avertisment. Momentul va fi savurat câteva zile după care se va trece mai departe.

Vă recomand o lectură extrem de utilă pentru a înţelege fenomenul. Autor, Vasile Dâncu după propria sa execuţie.
Reportaj cu streangul de gât - note de la o executie


BINE ATI VENIT LA PROPRIA DECAPITARE, m-a salutat un jurnalist la intrarea in hotelul MALIBU. Am spus ca era normal sa vin la propria executie, pentru că nu am fost prezent la nasterea mea politica.

Cand mă gandesc că se intampla, desi pare absurd, ca fiul si fiica mea sa traiască intr-o Romanie in care Nicusor Constantinescu, Oprisan, sau Dragnea, se viseaza ministri imi vin in minte doar doua ganduri: emigratia sau haiducia. Inseamna ca statul este complet absorbit de grupari si clanuri si politica nu mai are sens. Are loc o tribalizare a politicii.


Am vrut ca Politica inutila sa se termine cu cuvintul SPERANŢA. Chiar si cuvintele pot sa moară ... Dupa patru ore in care Grupul de la Constanta a incercat sa ne curete pe ardeleni, indeosebi pe mine, fara a pronunta numele meu sau al judetului, când au votat, tuturor li s-a facut urgent foame.


Nu s-a mai discutat nimic, toti se gandeau doar la mâncare si vorbeau despre acestă senzatie. Era o foame care se transmitea bioenergertic, îi vedeam salivând. Oare asa se intampla si in Evul mediu, dupa participarea la executii? O fi un mod de a alunga greaţa? O fi o formă de bulimie nervoasă? Ramân cu imaginea unor oameni care se grabeau pe scari sa uite gustul sangelui indesandu-si pe gat ciorbă de burtă si mici. Coborînd pe scări mi-era frica sa nu alunec pe vreo dîră de bale.

luni, 6 decembrie 2010

S-a decis: concediul maternal va fi de un an!

Emil Boc a anunţat că începând din 2011 durata concediului maternal va fi de un an, iar valoarea indemnizaţiei rămâne ca în prezent - plafonul minimal de 600 de lei, cel maximal de 3.400 de lei - dar se va acorda o primă de 500 de lei pentru părinţii care se vor întoarce mai devreme de 24 de luni la muncă. "Guvernul a luat următoarea decizie în ceea ce priveşte indemnizaţia: pentru cei care au indemnizaţia de creştere în derulare se aplică următoarele reguli: durata indemnizaţiei rămâne de doi ani, valoarea indemnizaţiei rămâne aceeaşi - minimum 600, maximum 3.400 de lei. Niciun beneficiar actual al indemnizaţiei de creştere a copilului până la doi ani nu va fi afectat", a declarat premierul în această seară.

Mosul are tolba plina de vesti proaste pentru mamici si copii

Pentru ca nu erau in stare sa ia o hotarare drastica, guvernantii au primit o vizita scurta din partea presedintelui Basescu. La un an dupa castigarea alegerilor, Basescu face pe Mosul Nicolae, insa spre deosebire de acesta, el nu ajuta copii, nu le lasa daruri, de fapt nu le lasa nimic.

Dupa ce ieri au aparut informatii conform carora concediul de ingrijire copil va ramane ca pana acum, a trebuit sa vina presedintele si sa afirme in sedinta de guvern ca statul nu isi poate permite sa tina mamele in concediu 2 ani. Atat s-a aflat pana acum din intalnirea ce a avut loc la Palatul Victoriei.
Sa avem un putintica rabdare si vom afla ce alte “suprize” mai are presedintele Basescu in tolba sa.

duminică, 5 decembrie 2010

Concediul maternal – Ţeapă!

Liderii Coaliţiei de guvernământ se joacă cu nervii oamenilor din ţara asta. Pentru că nu doar mămicile sau viitoarele mămici sunt afectate de bâlbâiala guvernanţilor, ci fiecare om cu bun simţ. Ce au făcut şmecherii de sus? Au lansat diferite scenarii, prin care anunţau că indemnizaţia pentru mame va fi redusă de la doi la un an. După o săptămână de haos şi delir, au ajuns la o mare concluzie: durata concediului maternal să nu scadă sub 24 de luni, dar va scădea plafonul maximal al indemnizaţiei. Că de, dacă anunţau scăderea plafonul din prima ieşea cu scandal. Aşa, lumea răsuflă mulţumită, măcar rămâne doi ani. Bătaie de joc!

“Mihaela, dragostea mea”, Kiseleff, Moş Nicolae şi Carol I


Nu este o poveste cu zâne şi moşi care coboară pe horn să îţi aducă bunătăţi. Legătura dintre toate aceste cuvinte este Mircea Geoană. Omul care în urmă cu fix un an - 6 decembrie 2009, ora 21.00, dădea interviuri la televizor în calitate de preşedinte al României. „ Mihaela, dragostea mea”, a devenit între timp cea mai ironizată declaraţie de iubire. Dimineaţa următoare avea să afle că moşul i-a adus cadoul doar pentru câteva ore şi că istoria sa se termină aici. Însă, omul nostru se chinuie să stea în picioare, deşi a trăit un moment care sigur a lăsat urme în psihicul său.
M-am uitat pe blogul său şi am descoperit că vrea să îi calce pe urme lui Carol I. Pentru cei care nu ştiu, Carol I a fost regele cu cea mai lungă domnie din istoria românilor, 48 de ani, 1866-1914, iar de numele său se leagă Independenţa şi statul român modern. Da, o domnie mai lungă decât a lui Ştefan cel Mare, care a stat pe scaunul Moldovei 47 de ani, 1457 – 1504.

„Pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, Carol I, unul dintre marii modernizatori ai Romaniei, marturisea intr-o scrisoare adresata tatalui sau ca isi doreste ca Romania sa ajunga « o Belgie a Dunarii de Jos ». In momentul in care descria aceasta speranta, se afla dincolo de jumatatea unei domnii care a cunoscut la fel de multe realizari ca si esecuri si conducea o tara in care decalajele dintre realitatile romanesti si cele ale lumii dezvoltate erau semnificativ mai mari decat cele actuale. Nu era roman, prin nastere si cultura, dar avea mai multa incredere in romani si in posibilitatile acestei tari decat multi dintre romanii de astazi care, totusi, au o sarcina mai putin dificila decat cea pe care si-o propusese primul rege al Romaniei.
“Astazi cred ca este mai realist sa ne propunem ca Romania sa ajunga o economie si o tara dezvoltata pe baza resurselor intelectuale nationale si a proiectului european, asa cum au reusit sa fie declarate anul acesta de catre OECD Polonia sau Cehia. Acesta este Proiectul pe care Comitetul National pentru Dezvoltare il propune : un plan de actiune concret, convenit de catre toti actorii din societate si cu partenerii nostri externi, pe termen scurt si mediu, cu politici si resurse identificabile, care sa aduca Romania din statutul actual de tara emergenta in cel de tara dezvoltata.”
Citatul este extras dintr-un discurs al lui Mircea Geoană, de vineri, cu ocazia lansării forului pe care îl prezidează: Comitetul Naţional pentru Dezvoltare. Un fel de for al specialiştilor, care va propune strategii pentru scoaterea ţării din criză. Deci, Mircea Geoană după ce nu a reuşit să fie preşedinte, se joacă de-a regele. Şi nu unul oricare.
Faptul că Mircea Geoană nu vrea să recunoască că a fost învins, reiese şi din adresa pe care o dă simpatizanţilor săi, care vor să-l contacteze: Kiseleff, nr. 10. Pentru cei care nu ştiu, aceasta este adresa sediului central al PSD, unde câinii lăsaţi liberi de Victor Ponta nu mai vor să simtă miros de Geoană. Deci Mircea, între moşi, dragoste, Kiseleff şi regi, încearcă să fii tu! Măcar pentru o zi, fără să te gândeşti ce vor ceilalţi. Iar dacă te sună Vântu, aruncă telefonul pe geam!

joi, 2 decembrie 2010

Mi-e greaţă şi nu sunt însărcinat


De ce să mă aştept la ceva bun de la Emil Boc, când o femeie, mamă a doi copii, poate gândi în felul ăsta? Numele ei este Maria Barna, deputat, sindicalist, preşedinta organizaţiei de femei a UNPR. Iată ce spune personajul nostru despre concediul parental:

“Cei de la UNPR nu au ştiut nimic până acum, nu ni s-au adus la cunoştinţă deciziile luate pe acest subiect. Tot ce ştim, am aflat de la televizor. Aceste măsuri trebuiesc supuse atenţiei publice, trebuie analizate costurile cu grijă, deoarece aproximativ 60% din mame au acel venit minim de 600 de lei. Nu cred că se va lua o decizie rapidă pe această temă. Dar categoric femeile din UNPR vor respinge ideea micşorării indemnizaţiei. Interesantă mi se pare propunerea UDMR, de păstrare a concediului de 2 ani, dar cu plafon fix. O altă propunere, din punctul meu de vedere, ar fi să se păstreze o parte din salariu de-a lungul timpului, pentru concediul parental. Aşa fiecare are pentru concediu cât şi-a pus deoparte”.

Ce ne spui tu aici femeie? Că habar nu ai ce se întâmplă cu viitorul mamelor şi copiilor din ţara asta, dar eşti la guvernare, că respingi micşorarea indemnizaţiei, dar îţi place propunere UDMR (care vrea plafon fix de 1500 sau 1000 de lei). Adică vrei ca indemnizaţia să rămână la fel, dar să se modifice, să fie plafonată, dar să se ţină cont de venituri? Tu spui că decizia nu se va lua rapid, dar Botiş anunţă că până luni se va lua o hotărâre? Ce vrei de fapt?

Nu ţi-e ruşine să apari cu o astfel de declaraţie? Să îţi aduc aminte ce scrie în “programul politic” al partidului din care faci parte.


“UNPR se adresează tinerilor, care au nevoie de îndrumare la început în viaţă, familiilor tinere, care au nevoie de sprijin pentru a-şi creşte copiii şi a se realiza din punct de vedere profesional, generaţiilor active pentru care statul nereformat este adesea un obstacol în împlinirea personală. UNPR propune un program amplu de dezvoltare a sistemului public de îngrijire şi educare a copiilor cu vârsta între 3 luni şi 7 ani.”

Citeşte asta de cinci ori pe zi înainte de a mai scoate un cuvânt! Scrie apoi de zece ori şi gândeşte-te: „merit eu să fiu în Parlament sau sunt o incompetentă care linge blidele generalului”.

miercuri, 1 decembrie 2010

Exclusiv/ În PSD se cere capul lui Gabriel Oprea

Parada militară organizată la Arcul de Triumf cu ocazia zilei naţionale, unde premierul Emil Boc a primit onorurile în locul lui Mircea Geoană, i-a enervat la culme pe pesedişti. Printre vinovaţii descoperiţi de PSD se numără şi ministrul Apărării, Gabriel Oprea, cel care a pus în scenă întregul spectacol. Dacă Victor Ponta s-a rezumat să spună că România „nu are un ministru al Apărării”, ci doar un „trădător”, socrul său, Ilie Sârbu, a cerut demisia ministrului Oprea. Interesant, este faptul ca generalul i-a botezat băiatul preşedintelui PSD din prima căsătorie, pe Andrei Ponta. Naşule, ai grijă ce face finu!

România - ţara lacrimilor îngheţate

Nu ştiu cum aţi sărbătorit voi ziua Naţională a României, dar eu am fost la muncă. Am descoperit surprins că, în această zi specială, ţara mea a devenit ţara lacrimilor îngheţate. Lumea m-a asigurat că ar fi vorba despre un fenomen meteo rar şi că nu este nimic grav. Din redacţie, am văzut cele două Românii, rupte una de cealaltă. Asta în ziua când ar fi trebuit să sărbătorim Unirea tuturor românilor.
Despre prima, România noastră a scris minunat colega mea Dana Piciu.
Despre România lor a trebuit să scriu eu.
LA MULŢI ANI!!!