Pesediştii au un cult al execuţiei propriilor lideri în saloanele unor hoteluri din ţară, evitând ca sângele să curgă în Kiseleff. Năstase a fost decapitat la hotel Confort Otopeni (2006), Dâncu la hotel Malibu din Constanţa (2008), viitorul lui Geoană este stabilit într-o vilă din Româneşti (2010). Nu ştiu pe câţi oameni interesează dacă Mircea Geoană va fi suspendat, exclus sau va primi un ultim avertisment. Momentul va fi savurat câteva zile după care se va trece mai departe.
Vă recomand o lectură extrem de utilă pentru a înţelege fenomenul. Autor, Vasile Dâncu după propria sa execuţie. Reportaj cu streangul de gât - note de la o executie
BINE ATI VENIT LA PROPRIA DECAPITARE, m-a salutat un jurnalist la intrarea in hotelul MALIBU. Am spus ca era normal sa vin la propria executie, pentru că nu am fost prezent la nasterea mea politica.
Cand mă gandesc că se intampla, desi pare absurd, ca fiul si fiica mea sa traiască intr-o Romanie in care Nicusor Constantinescu, Oprisan, sau Dragnea, se viseaza ministri imi vin in minte doar doua ganduri: emigratia sau haiducia. Inseamna ca statul este complet absorbit de grupari si clanuri si politica nu mai are sens. Are loc o tribalizare a politicii.
Am vrut ca Politica inutila sa se termine cu cuvintul SPERANŢA. Chiar si cuvintele pot sa moară ... Dupa patru ore in care Grupul de la Constanta a incercat sa ne curete pe ardeleni, indeosebi pe mine, fara a pronunta numele meu sau al judetului, când au votat, tuturor li s-a facut urgent foame.
Nu s-a mai discutat nimic, toti se gandeau doar la mâncare si vorbeau despre acestă senzatie. Era o foame care se transmitea bioenergertic, îi vedeam salivând. Oare asa se intampla si in Evul mediu, dupa participarea la executii? O fi un mod de a alunga greaţa? O fi o formă de bulimie nervoasă? Ramân cu imaginea unor oameni care se grabeau pe scari sa uite gustul sangelui indesandu-si pe gat ciorbă de burtă si mici. Coborînd pe scări mi-era frica sa nu alunec pe vreo dîră de bale.
Vă recomand o lectură extrem de utilă pentru a înţelege fenomenul. Autor, Vasile Dâncu după propria sa execuţie. Reportaj cu streangul de gât - note de la o executie
BINE ATI VENIT LA PROPRIA DECAPITARE, m-a salutat un jurnalist la intrarea in hotelul MALIBU. Am spus ca era normal sa vin la propria executie, pentru că nu am fost prezent la nasterea mea politica.
Cand mă gandesc că se intampla, desi pare absurd, ca fiul si fiica mea sa traiască intr-o Romanie in care Nicusor Constantinescu, Oprisan, sau Dragnea, se viseaza ministri imi vin in minte doar doua ganduri: emigratia sau haiducia. Inseamna ca statul este complet absorbit de grupari si clanuri si politica nu mai are sens. Are loc o tribalizare a politicii.
Am vrut ca Politica inutila sa se termine cu cuvintul SPERANŢA. Chiar si cuvintele pot sa moară ... Dupa patru ore in care Grupul de la Constanta a incercat sa ne curete pe ardeleni, indeosebi pe mine, fara a pronunta numele meu sau al judetului, când au votat, tuturor li s-a facut urgent foame.
Nu s-a mai discutat nimic, toti se gandeau doar la mâncare si vorbeau despre acestă senzatie. Era o foame care se transmitea bioenergertic, îi vedeam salivând. Oare asa se intampla si in Evul mediu, dupa participarea la executii? O fi un mod de a alunga greaţa? O fi o formă de bulimie nervoasă? Ramân cu imaginea unor oameni care se grabeau pe scari sa uite gustul sangelui indesandu-si pe gat ciorbă de burtă si mici. Coborînd pe scări mi-era frica sa nu alunec pe vreo dîră de bale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu