@ “Oamenii pe stradă mă percep ca Dan Bittman, solistul de la Holograf şi nu consilierul ministrului Vlădescu”
@ “Mesajele populaţiei sunt foarte vizibile şi din ce în ce mai violente”
@ “Mesajele populaţiei sunt foarte vizibile şi din ce în ce mai violente”
@ "Imi donez salariul pentru că nu vreau să încarc bugetul
@ “Cred că ne-am întins prea mult faţă de cât puteam noi, ni s-a părut că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior şi uite că nu e chiar aşa”
@ „Ştiam de măsurile de austeritate de câteva luni, nu le-am aflat de la televizor”
@ “Există două variante: între a nu primi nimic şi a primi ceva, cred că prima variantă se exclude”
@ “ Munca mea la Ministerul de Finanţe a însemnat în toate lunile acestea a ajuta nişte cazuri extreme”
@ „Părinţii mei vă daţi seama că nu sunt foarte veseli”
@ „Mi-ar fi părut bine ca ziarişti sau oameni de presă să-şi petreacă câteva luni în interiorul unui minister”
Cum au fost primele luni în postura de consilier al ministrului de Finanţe Sebastian Vlădescu?
Munca mea concret a însemnat în toate lunile acestea a ajuta nişte cazuri extreme, începând de la un copil care trebuia operat în Germania, o fetiţă care a luat în Italia cu notă maximă la Conservator la secţia pian, a intrat acolo şi nu avea cum să se întreţină pentru că mama era bolnavă de cancer, doi fraţi orfani care învăţau bine şi nu aveau cum se întreţină la şcoală pentru că şi mătuşa era bolnavă de cancer. Mie mi se aduc asemenea cazuri, iar eu îmi donez salariul pentru că nu vreau să încarc bugetul, să se creadă că am vreun gând ascuns sau că stau pe banii poporului acolo. Cam asta este concret ce fac, iau cazuri sociale extreme şi mă ocup de ele. Mi se aduc în fiecare lună câteva şi împreună cu o doamnă din Minister, selectăm aceste cazuri.
Cetăţenii vă percep drept consilierul ministrului Vlădescu?
Nu, nu cred. Cel puţin poate aşa între prieteni, dar oamenii de pe stradă mă percep încă aşa ca şi Dan Bittman, cel care este încă solistul formaţiei „Holograf”. Trebuie să facem o distincţie, ce se înţelege prin consilierul personal al cuiva. Nu sunt în legătură directă cu hotărârile care se iau, hotărârile le iau politicienii. Noi, consilierii, nu suntem nici politici, nu suntem înrolaţi în vreun partid, nu suntem nici funcţionari publici cum s-a spus. Sunt angajat contractual, ca şi consilier personal al unui ministru poţi eventual să-ţi dai cu părerea pe diverse situaţii, dar nu sunt eu omul de decizie acolo.
Aţi transmis mesajele populaţiei către Guvern?
Nu cred că trebuie să faci un mare efort să vezi cum reacţionează populaţia la măsurile de austeritate. De multe ori, şi ăsta cred că este unul dintre motivele pentru care domnul Vlădescu m-a rugat să vin alături de domnia sa, de multe ori din afara sistemului vedem lucrurile altfel. Multe lucruri pe care poate unii politicieni nu le spun sau unora le este greu să le spună, dar odată ajuns în interiorul sistemului îţi dai seama cum a fost clădit, dacă este bine sau nu, dacă măsurile sunt bune sau nu. De aceea, este o altă imagine din interior decât din exterior. Mi-ar fi părut bine ca să fiu sincer, ca ziarişti sau oameni de presă să-şi petreacă câteva luni în interiorul unui minister, ca să vadă cum se iau deciziile, care sunt problemele reale ş.a.m.d. . I-ar fi ajutat foarte mult în munca lor.
S-a schimbat ceva optica ministrului Vlădescu după ce v-a consultat?
Ministrul este un om foarte echilibrat, care ţine cont de părerile tuturor. Este pus într-o situaţie de economist de a lua hotărâri care nu întotdeauna sunt cele mai plăcute. De aceea, n-aş vrea să fiu în pielea unor miniştri în vremurile acestea pentru că nu este uşor să faci aceaste tăieri de salarii, pensii ş.a.m.d., mai ales în condiţiile în care România nu este singură, nu este de capul ei şi este într-o structură mondială care impune anumite reguli.
Aţi fost informat despre măsurile de austeritate din Minister sau le-aţi aflat de la televizor?
Eu ştiam de măsurile acestea din interior pentru că eu merg zi de zi acolo, iar lucrurile acestea normal se discută. Sunt în discuţie de câteva luni de zile şi se caută cele mai bune soluţii pentru a putea ieşi din marasmul acesta. În Ministerul de Finanţe sunt specialişti de marcă zic eu şi nu vreau să perii pe nimeni. Este ceea ce am constatat cu ochii mei în puţinele luni de când sunt acolo.
Colegii de breaslă sau rudele au venit la dvs pentru a se plânge de problemele cu care se confruntă?
Toţi ne plângem. Înainte de a fi consilier, am şi eu părinţi, o meserie care nu a fost printre cele mai drăguţe în ultima vreme şi bine organizate şi plătite nu mai spun. În fine, a trebuit să mă descurc şi eu cum s-a descurcat o ţară întreagă, să nu credeţi că mie mi-a fost uşor. Colegii mei sunt primii care îmi spun ce se întâmplă, multe lucruri care ţin de legi sau hotărâri şi decizii ale atâtor Guverne care au fost, care nu sunt toate în regulă în ceea ce ne priveşte pe noi artiştii. Nimănui nu-i place să-i scadă veniturile, nimănui nu-i place să fie în nesiguranţă. Cred că ne-am întins prea mult faţă de cât puteam noi, ni s-a părut că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior şi uite că nu e chiar aşa.
Părinţii dvs ce v-au spus?
Părinţii mei, după zeci de ani de muncă, mama medic, tatăl inginer au exact aceleaşi pensii şi au dus-o foarte rău la început după Revoluţie şi a trebuit să-i ajut. Părinţii mei vă daţi seama nu sunt foarte veseli. Există două variante: între a nu primi nimic şi a primi ceva, cred că prima variantă se exclude. S-ar putea ca situaţia României să ne ducă să nu mai avem atâtea opţiuni în ultima vreme pentru că s-au consumat nişte bani pentru că a fost şi este în continuare o risipă uriaşă. S-ar putea să fie timpul să restructurăm un sistem greoi, păgubos.
Sunteţi mulţumit de activitatea dumneavoastră?
Din punctul meu de vedere pentru ce am fost chemat acolo am reuşit, ba chiar mai mult, pentru că nu mă limitez doar la a aduce nişte mesaje, acesta este un lucru simplist. Mesajele sunt foarte vizibile şi din ce în ce mai violente. Nu este doar acesta rolul meu acolo. Încerc să ajut pe cât posibil oameni cu probleme în timpuri grele. Chiar dacă nu sunt aşa vizibil ca atunci când apar pe scenă, eu cred că prin lucrurile pe care le-am făcut până acum, ajutând oameni pe care nu i-am cunoscut şi nu ştiu dacă o să-i cunosc vreodată, eu cred că am fost util. Cea mai mare satisfacţie este că am putut ajuta acele cazuri speciale şi faptul că mi-am dorit foarte mult să văd ce se întâmplă în interior. Este foarte uşor să vorbeşti în necunoştinţă de cauză, iar domnul Vlădescu mi-a dat şansa să văd cu ochii mei din interior ce se întâmplă cu acest sistem.
Cum aţi caracteriza relaţia pe care aţi avut-o cu ministrul Vlădescu?
Este o relaţia amiabilă, foarte bună. Nu trecem niciunul linia peste îndatoririle ce ne revin. Nu pot să-mi permit să-i spun lucruri pe care le ştie mai bine decât mine, la fel şi el îmi respectă părerea, ţine cont câteodată de ea, dar el este cel care ia hotărârea până la capăt.
@ “Cred că ne-am întins prea mult faţă de cât puteam noi, ni s-a părut că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior şi uite că nu e chiar aşa”
@ „Ştiam de măsurile de austeritate de câteva luni, nu le-am aflat de la televizor”
@ “Există două variante: între a nu primi nimic şi a primi ceva, cred că prima variantă se exclude”
@ “ Munca mea la Ministerul de Finanţe a însemnat în toate lunile acestea a ajuta nişte cazuri extreme”
@ „Părinţii mei vă daţi seama că nu sunt foarte veseli”
@ „Mi-ar fi părut bine ca ziarişti sau oameni de presă să-şi petreacă câteva luni în interiorul unui minister”
Cum au fost primele luni în postura de consilier al ministrului de Finanţe Sebastian Vlădescu?
Munca mea concret a însemnat în toate lunile acestea a ajuta nişte cazuri extreme, începând de la un copil care trebuia operat în Germania, o fetiţă care a luat în Italia cu notă maximă la Conservator la secţia pian, a intrat acolo şi nu avea cum să se întreţină pentru că mama era bolnavă de cancer, doi fraţi orfani care învăţau bine şi nu aveau cum se întreţină la şcoală pentru că şi mătuşa era bolnavă de cancer. Mie mi se aduc asemenea cazuri, iar eu îmi donez salariul pentru că nu vreau să încarc bugetul, să se creadă că am vreun gând ascuns sau că stau pe banii poporului acolo. Cam asta este concret ce fac, iau cazuri sociale extreme şi mă ocup de ele. Mi se aduc în fiecare lună câteva şi împreună cu o doamnă din Minister, selectăm aceste cazuri.
Cetăţenii vă percep drept consilierul ministrului Vlădescu?
Nu, nu cred. Cel puţin poate aşa între prieteni, dar oamenii de pe stradă mă percep încă aşa ca şi Dan Bittman, cel care este încă solistul formaţiei „Holograf”. Trebuie să facem o distincţie, ce se înţelege prin consilierul personal al cuiva. Nu sunt în legătură directă cu hotărârile care se iau, hotărârile le iau politicienii. Noi, consilierii, nu suntem nici politici, nu suntem înrolaţi în vreun partid, nu suntem nici funcţionari publici cum s-a spus. Sunt angajat contractual, ca şi consilier personal al unui ministru poţi eventual să-ţi dai cu părerea pe diverse situaţii, dar nu sunt eu omul de decizie acolo.
Aţi transmis mesajele populaţiei către Guvern?
Nu cred că trebuie să faci un mare efort să vezi cum reacţionează populaţia la măsurile de austeritate. De multe ori, şi ăsta cred că este unul dintre motivele pentru care domnul Vlădescu m-a rugat să vin alături de domnia sa, de multe ori din afara sistemului vedem lucrurile altfel. Multe lucruri pe care poate unii politicieni nu le spun sau unora le este greu să le spună, dar odată ajuns în interiorul sistemului îţi dai seama cum a fost clădit, dacă este bine sau nu, dacă măsurile sunt bune sau nu. De aceea, este o altă imagine din interior decât din exterior. Mi-ar fi părut bine ca să fiu sincer, ca ziarişti sau oameni de presă să-şi petreacă câteva luni în interiorul unui minister, ca să vadă cum se iau deciziile, care sunt problemele reale ş.a.m.d. . I-ar fi ajutat foarte mult în munca lor.
S-a schimbat ceva optica ministrului Vlădescu după ce v-a consultat?
Ministrul este un om foarte echilibrat, care ţine cont de părerile tuturor. Este pus într-o situaţie de economist de a lua hotărâri care nu întotdeauna sunt cele mai plăcute. De aceea, n-aş vrea să fiu în pielea unor miniştri în vremurile acestea pentru că nu este uşor să faci aceaste tăieri de salarii, pensii ş.a.m.d., mai ales în condiţiile în care România nu este singură, nu este de capul ei şi este într-o structură mondială care impune anumite reguli.
Aţi fost informat despre măsurile de austeritate din Minister sau le-aţi aflat de la televizor?
Eu ştiam de măsurile acestea din interior pentru că eu merg zi de zi acolo, iar lucrurile acestea normal se discută. Sunt în discuţie de câteva luni de zile şi se caută cele mai bune soluţii pentru a putea ieşi din marasmul acesta. În Ministerul de Finanţe sunt specialişti de marcă zic eu şi nu vreau să perii pe nimeni. Este ceea ce am constatat cu ochii mei în puţinele luni de când sunt acolo.
Colegii de breaslă sau rudele au venit la dvs pentru a se plânge de problemele cu care se confruntă?
Toţi ne plângem. Înainte de a fi consilier, am şi eu părinţi, o meserie care nu a fost printre cele mai drăguţe în ultima vreme şi bine organizate şi plătite nu mai spun. În fine, a trebuit să mă descurc şi eu cum s-a descurcat o ţară întreagă, să nu credeţi că mie mi-a fost uşor. Colegii mei sunt primii care îmi spun ce se întâmplă, multe lucruri care ţin de legi sau hotărâri şi decizii ale atâtor Guverne care au fost, care nu sunt toate în regulă în ceea ce ne priveşte pe noi artiştii. Nimănui nu-i place să-i scadă veniturile, nimănui nu-i place să fie în nesiguranţă. Cred că ne-am întins prea mult faţă de cât puteam noi, ni s-a părut că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior şi uite că nu e chiar aşa.
Părinţii dvs ce v-au spus?
Părinţii mei, după zeci de ani de muncă, mama medic, tatăl inginer au exact aceleaşi pensii şi au dus-o foarte rău la început după Revoluţie şi a trebuit să-i ajut. Părinţii mei vă daţi seama nu sunt foarte veseli. Există două variante: între a nu primi nimic şi a primi ceva, cred că prima variantă se exclude. S-ar putea ca situaţia României să ne ducă să nu mai avem atâtea opţiuni în ultima vreme pentru că s-au consumat nişte bani pentru că a fost şi este în continuare o risipă uriaşă. S-ar putea să fie timpul să restructurăm un sistem greoi, păgubos.
Sunteţi mulţumit de activitatea dumneavoastră?
Din punctul meu de vedere pentru ce am fost chemat acolo am reuşit, ba chiar mai mult, pentru că nu mă limitez doar la a aduce nişte mesaje, acesta este un lucru simplist. Mesajele sunt foarte vizibile şi din ce în ce mai violente. Nu este doar acesta rolul meu acolo. Încerc să ajut pe cât posibil oameni cu probleme în timpuri grele. Chiar dacă nu sunt aşa vizibil ca atunci când apar pe scenă, eu cred că prin lucrurile pe care le-am făcut până acum, ajutând oameni pe care nu i-am cunoscut şi nu ştiu dacă o să-i cunosc vreodată, eu cred că am fost util. Cea mai mare satisfacţie este că am putut ajuta acele cazuri speciale şi faptul că mi-am dorit foarte mult să văd ce se întâmplă în interior. Este foarte uşor să vorbeşti în necunoştinţă de cauză, iar domnul Vlădescu mi-a dat şansa să văd cu ochii mei din interior ce se întâmplă cu acest sistem.
Cum aţi caracteriza relaţia pe care aţi avut-o cu ministrul Vlădescu?
Este o relaţia amiabilă, foarte bună. Nu trecem niciunul linia peste îndatoririle ce ne revin. Nu pot să-mi permit să-i spun lucruri pe care le ştie mai bine decât mine, la fel şi el îmi respectă părerea, ţine cont câteodată de ea, dar el este cel care ia hotărârea până la capăt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu