INTERVIU cu Ioan Rus despre reorganizarea administrativă a ţării

C.A.:  Preşedintele Traian Băsescu a vorbit despre necesitatea reorganizării administrative. Ca fost ministru de interne şi al administraţiei, cum vedeţi că trebuie făcută reorganizarea administrativă?

Ioan Rus: Nevoia unei reorganizări administrative a României există, respectiv o unitate administrativă ca să fie eficientă prin ea însăşi are nevoie de o anumită suprafaţă, o anumită populaţie, o repartizare a activităţii industriale, agricole etc. În România o astfel de reîmpărţire ar presupune 15 regiuni de dezvoltare. Actuala structură, cu cele opt regiuni de dezvoltare, este una pur simbolică, ele nu au nici un fel de atribuţii, nu au nici un fel de eficienţă.

C.A.:  Dacă vor apărea regiunile, vor dispărea judeţele. Cu ce îi ajută acest lucru pe oameni?

I.R.: Dacă vor apărea regiunile, vor dispărea structurile de acum. În fiecare regiune vei avea Consiliul regiunii, Prefectură. Acum avem costuri prea mari, raportate la o populaţie prea mică. Trebuie discutat în termeni de eficienţă administrativă şi economică. Să ai un PIB al regiunii care să-ţi permită să-ţi facă singur un pod. Cel care conduce regiunea are venituri mult mai mari la dispoziţie, are un PIB al zonei respective, care îi dă posibilitatea să finanţeze proiecte mai mari sau să cofinanţeze alături de fonduri europene şi proiecte mari, nu doar proiecte de nivelul podeţ la mine în sat peste un pârâu. Dacă ai o regiune nu mai trebuie să armonizezi interese mărunte ale unor comunităţi. Acum, spre exemplu, dacă vrea Teleormanul ceva poate nu vrea Ilfovul şi tot aşa. 

C.A.:  Dacă vor dispărea multe funcţii de preşedinţi de Consiliu Judeţean, credeţi că acest proiect va fi susţinut şi de clasa politică?

I.R.: Clasa politică niciodată nu va dori acest proiect, dar până la urmă va trebui să ne trezim şi să ne dăm seama că în termeni de eficienţă regiunea europeană despre care vorbim este necesară. În Europa, regiunea este un teritoriu care are un anumit PIB, raportat la o anumită populaţie şi apoi raportat la o anumită structură economică. Şi atunci acea regiune are capabilitatea de a fi eficientă, să genereze proiecte unitare, sociale, economice. Are capacitatea de a se descurca. La noi sunt foarte multe judeţe care nu sunt eficiente. Trebuie să modernizăm statul cu ceea ce este consacrat în Europa. Nu este o chestiune simplu de rezolvat. Vor trebui să fie 15 Curţi de Apel, 15 Unităţi de Crimă Organizată, 15 ENEL-uri, 15 Distrigaz şi tot aşa. Dar acest lucru nu se poate face mâine-dimineaţă. Este nevoie de timp fizic. Un guvern deştept naşte aceste instituţii. În momentul în care decizi administrativ, birocratic regiunea Cluj are următoarele a, b, c, d. Între timp, acolo creezi structurile necesare ca să poţi funcţiona. Ai Curte de Apel la nivelul acelei regiuni, Poliţie, Jandarmerie, Finanţe etc.  pentru ca o astfel de decizie să nu bulverseze viaţa comunităţilor. Este nevoie ca neuronii celor care conduc să fie în interiorul cutiei craniene pentru ca să lucreze. 

C.A.:  Are vreun partid de câştigat sau de pierdut dacă se reorganizează administrativ ţara?

I.R.: Noi trebuie să discutăm în termeni de eficienţă, nu cine are de câştigat din punct de vedere politic. Trebuie să ne punem întrebarea „cine câştigă din punct de vedere economic?”. Păi câştigăm noi toţi. Acesta este un interes politic al fiecăruia care are în minte să facă un minim de politică. 

 C.A.:  Totuşi tema reorganizării administrative a fost adusă în discuţie de multe ori, dar nu s-a făcut nimic. De ce? În plus, este nevoie de o modificare a Constituţiei.

I.R.: Prima dată trebuie să explicăm poporului de ce gândim să facem ceva, de ce aşa şi nu aşa. În urma unei dezbateri publice complexe cu argumente pe masă, în şase luni sau un an, termini de dezbătut şi apoi supui problema unui referendum.

„Nu este o dezbatere serioasă în clasa politică”

 C.A.:  Vedeţi această dezbatere serioasă în clasa politică?

I.R.: Nici vorbă. 

C.A.:  Credeţi că oamenii au fost informaţi despre ceea ce implică reorganizarea administrativă?

I.R.: Nu. Nu a existat nici un fel de dezbatere publică în acest moment. Aici e vorba de viziune sistemică şi acţiune sistematică, nu este o temă pe care să o lansezi şi apoi să aştepţi ceva. Poate astăzi nu au avut alt subiect de discuţie şi au lansat tema reorganizării administrative şi scăpăm de alte teme pentru două-trei zile. 

C.A.:  Este posibil să avem acel referendum despre care vorbeaţi până în 2012?

I.R.: Nu cred. 

C.A.:  Dar totuşi se vorbeşte despre un referendum la alegerilor locale pentru modificarea Constituţiei. Aceasta însă va conţine şi problema regiunilor de dezvoltare.

I.R.: În acest moment cred că se caută teme ca să se paraziteze alegerile locale, decât să se rezolve vreo problemă. Dacă nu vrei să parazitezi alegerile locale sau alegerile cu alte teme pentru a-ţi fi mai uşor să le manipulezi, atunci trebuie să faci o dezbatere amplă înainte. Nu trebuie să-l impui, pentru că pare că ai tentaţia de a manipula. Dacă lumea este de acord, poţi face referendumul şi de Revelion, dar trebuie să fie o necesitate. 

„Poporul nu ştie ce beneficii sunt”

 C.A.:  Dacă aceste regiuni înseamnă un beneficiu pentru oameni, de ce nu se fac?

I.R.: Poporul nu ştie ce să decidă. Nu ştie ce beneficii sunt. Este nevoie de luni bune de dezbatere ca să apară necesitatea obiectivă a acestei reorganizări. Să nu spună cei din Arad, „cum mă, să mă conducă cei din Timişoara” sau invers. Până nu explici tuturor că este mai bine aşa, nu ai cum să începi să faci. Cum să te înfrăţeşti cu regiunile europene ca judeţ? Ceilalţi au costum şi cravată, eu am pantaloni scurţi. O regiune este mult mai greu de controlat, este mai greu să apară baronii locali. Totul este mult mai greu. Şi atunci nu vrea nimeni. În acest moment, noi băltim cu toţii, bălteşte societatea, bălteşte economia, bălteşte Guvernul şi sunt unii cărora le place ca puiului de bivol în baltă, şi atunci băltim cu toţii. Din păcate, cei din jurul nostru nu băltesc şi se duc şi fac ce trebuie. În loc să scădem decalajul dintre noi şi ei, îl creştem. 

„Ne ucide cotidianul, Iri şi Moni”

C.A.: În discuţiile pe care le-aţi avut cu preşedintele PSD, Victor Ponta, aţi vorbit despre acest proiect?

I.R.: Ştie că este nevoie de un astfel de proiect. Acest subiect aparţine ca şi lansare Puterii, nu Opoziţiei. Victor Ponta este preocupat însă de acest subiect, dar pe noi ne ucide cotidianul, ne preocupăm de Iri şi de Monica şi alte lucruri.

C.A.:  Orgoliile pot bloca acest proiect?

I.R.: Există instituţia negocierii întotdeauna. În Polonia când s-a făcut acest lucru a ieşit cu manifestaţii de stradă şi cu urlete şi ţipete. 

C.A.:  Au evitat politicienii un astfel de subiect delicat şi pe fondul crizei economice?

I.R.: Această temă ar fi fost rezolvată în 2005 dacă Adrian Năstase ajungea preşedintele României, iar PSD prelua guvernarea. Chiar dacă tema este benefică, este greu de explicat în perioadă de criză.